* Principele Radu, între două poveşti de dragoste *
A fost un sacrificiu renunţarea la teatru pentru viaţa de prinţ? - l-am întrebat, în timpul recentei vizite la Galaţi, pe Alteţa Sa principele Radu. Prins între autografe şi strângeri de mâini, fostul actor Radu Duda s-a emoţionat parcă un pic, dar nu s-a deschis prea tare unui subiect care este oficializat, iată, şi printr-o carte biografică, scrisă de Vladimir Creţulescu şi Corina Murafa, numită simplu: „Principele Radu”. Carte pe care prinţul o lansa, în premieră, tocmai la Galaţi.
Prins între două iubiri, cea pentru teatru şi cea pentru soţia sa regală, principele preferă discreţia, protocolul, deşi la Galaţi a vorbit cu presa locală fără ifose şi fără morgă…
„E o mare plăcere să fac 25 de ani [de teatru], dar e un capitol care s-a încheiat. Nu a fost un sacrificiu”, mi-a răspuns principele la întrebare, fiind între timp întrerupt de un cetăţean care dorea să se pozeze cu oaspetele.
I-am spus că ar fi putut, poate, să joace în continuare şi să rămână şi principe, dacă selecta numai roluri decente. Sau i s-a cerut, aşa cum i s-a cerut şi actriţei Grace Kelly, atunci când a ajuns prinţesa Grace de Monaco, să renunţe la actorie? „N-aţi fost forţat?” „Deloc, deloc. Absolut deloc.”
Am încercat să mai vorbim despre teatru, cu clasica întrebare: „Ce rol v-a fost mai drag?” „Am făcut un colaj din Cehov. Au fost trei schiţe care nu sunt atât de cunoscute, dar excepţionale: «Moartea unui funcţionar», «Vioara lui Rothschild» şi «Scrisoare către un vecin erudit». Au fost puse în scenă de Alexandru Dabija, la un teatru din Bruxelles, care se numeşte TeatrulBoeme. A fost cântecul de lebădă”.
Spectacolul, jucat în Belgia în anul 2000, s-a chemat „Cehov… a la russe” şi a fost reluat cu succes, un an mai târziu, la Theatre de Poche, la Vevey, în Elveţia…
Un rege lângă Hamlet
Cât de greu renunţă un actor împătimit la scândura scenei, chiar şi pentru o carieră de prinţ? „Găsiţi răspunsurile în carte…” - m-a lămurit scurt principele, hotărât probabil să nu mai rişte vreo indiscreţie cu un ziarist.
Într-adevăr, în carte lucrurile sunt povestite, cu rare citate de-ale prinţului, astfel încât tonul să fie prietenos. De pildă, răspunsul la întrebarea mea apare în carte, dar nu dat direct autorilor ei, ci luat dintr-o altă carte, de data aceasta semnată chiar de principe: „Persona” - editura Nemira, 2006.
Din cartea celor doi, în care aflăm multe despre aventurile teatrale europene şi chiar africane ale actorului, am citit şi cunoscuta poveste a îndrăgostirii sale de prinţesa Margareta. Actor liber profesionist pe atunci, în 1994, Radu Duda s-a implicat, la propunerea preşedintelui UNITER, Ion Caramitru, într-un program de terapie prin artă, la un orfelinat bucureştean. Aici avea să o întâlnească şi pe principesă, venită într-o vizită caritabilă.
Peste trei ani s-au reîntâlnit pe scena Festivalului UNITER: fiecare oferea premii; prinţesa, propriul premiu. O altă întâlnire întâmplătoare: la înmormântarea lui Ionesco, la Paris. Actorul venea la înmormântarea marelui dramaturg direct dintr-un turneu teatral în Africa.
Un concert la Iaşi, o altă gală UNITER şi înmormântarea lui Corneliu Coposu i-au adus de fiecare dată tot mai aproape pe cei doi. La funeraliile Seniorului, regina Ana, bucuroasă că vede un - deja - cunoscut, îl invită, pe geamul maşinii, la cină. Cum cei doi tineri erau, înainte de cină, deja „electrocutaţi”, regina le-a spus, cu umorul său sănătos: „Când o să încheiaţi să vă uitaţi în ochi unul la altul, să-mi daţi telecomanda, să mă uit la telejurnal”. Căci există, iată, şi o normalitate a regilor.
Impresionantă mi s-a părut însă secvenţa… celor doi regi Lear, dacă putem spune aşa, căci ambii au rămas fără tron. În care chiar Regele Mihai face, într-un fel, teatru, urcându-se pe scenă, în 1990, la Londra, ca să-i felicite pe actorii Teatrului Bulandra, aflaţi în turneu. „Regele în exil urcând pe scenă alături de actori, în Hamlet… Încă o dovadă că realitatea depăşeşte cu mult ficţiunea…” - scriu cei doi autori ai cărţii.
Sunt poveşti care luminează, dar pe care, suflând pesemne în iaurt, actorul înghiţit cu totul de prinţ se fereşte să le rişte tabloidelor…
