(întru memoria tatălui Cristea Jan din Cavadineşti)
Nu pot să spun că a fost în Arcadia.
El a fost numai toamnă, zăpadă, privighetoare şi grâu.
Îmi zicea că trebuie să ştiu greierii pe de rost.
M-a învăţat Limba Română pe viu.
După aceea, eu băteam la porţi de castel.
Încă mai aveam frică de Cloanţă şi Zmeu.
Tata bătea şaua şi îndrepta obrazul pământului
să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu.
Tata nu a avut fluier niciodată.
Tata îşi azvârle toată încrederea-n câine.
Trage un fel de linii viitoare prin ogradă,
zice o doină şi-şi caută-n buzunare cartela de pâine.
