Zilele din urmă, Icoana Maicii Domnului de la Adam i-a îmbrăţişat pe creştinii din satele noastre, dar şi pe rugătorii din municipiul Galaţi. Icoana ce poartă chipurile Maicii Domnului şi Fiului lui Dumnezeu străjuie în codrii de la Adam de 450 de ani.
Purtătoare a harului lui Dumnezeu, tradiţia spune că icoana a fost adusă prin părţile noastre, la mijlocul celui de-al XVI-lea veac, de către un călugăr din Răsărit. Acesta a încredinţat-o unui cioban din părţile Adamului, care pe la 1559 a ridicat “în condrii Ghenghii” un schit din lemn.
La 1652-1653, serdarul Adam Movilă a ridicat, aici, o biserică straşnică din cărămidă al cărei schit a fost scos la iveală de câţiva ani. Încă din cel de-al XVII-lea veac, creştinii de prin părţile noastre mergeau la închinare la “Maica de la Adam”, Sfânta Icoană fiind Făcătoare de Minuni, aşezând mereu în sufletele oamenilor credinţa curată, adeseori, salvând comunitatea de năvălirile barbare, de multe ori, aducând ploaia peste ţinutul secetos.
Astăzi, la vremuri de răstrişte, când nicio autoritate pământească nu mai poate să domolească sărăcia şi înstrăinarea românului, Maica lui Dumnezeu a rămas statornică în viaţa creştinului.
De aceea, la ceas de Lumină lină, în preziua prăznuirii Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ-Hozevitul, Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu a chemat la fosta Mănăstire “Precista” din Galaţi - acum biserică de mir - mii de pelerini. Aici au înălţat rugăciunea pentru sănătatea, bunăstarea şi pacea creştinilor din Cetate “Sfântului Andrei”, părintele paroh Eugen Buruiană, protopop de Galaţi, părintele Ioan Jalbă, paroh la Biserica “Sfânta Ana” din Galaţi, alţi slujitori.
“Maica este tot ce-i mai frumos pe lume”
Ce griji şi ce nevoi i-au readus pe gălăţeni la întâlnirea cu Maica Domnului ne-au mărturisit câţiva dintre ei? “Am venit la închinare pentru că am fost nelipsită de la aceste pelerinaje, ne-a spus domnişoara Veronica T., din Galaţi, în vârstă de 38 de ani. Maica Domnului este tot ce-i mai frumos pe lume, este chipul desăvârşit al mamei şi de aceea, am venit să-mi plec şi eu capul în braţele ei. Să-i mulţumesc pentru ajutorul pe care mi l-a dat şi să o rog să mă călăuzească mai departe ca să pot răzbate necazurile şi nevoile care ne dau târcoale tot mai mult”.
Întâlnire specială
“Am aflat din ziar că vine în pelerinaj Icoana de la Adam şi am ieşit la închinare cu mama şi cu sora mea, ne-a spus Ana Maria Dorobăţ, studentă în anul II la Universitatea Americană din Paris. Sunt în vacanţă şi dacă s-a ivit această întâlnire specială, am zis că trebuie să merg să Ie mulţumesc Maicii Domnului şi Fiului ei pentru toate bucuriile pe care mi le-au dăruit. În Franţa găseşti greu o biserică unde rugăciunea să se facă în limba ta, unde ceilalţi să împărtăşească acelaşi Crez cu tine, aceleaşi simţăminte… Eu mă bucur că, de câte ori revin acasă, am posibilitatea să mă aşez la picioarele Împărătesei Cerului şi a Pământului, Maica Sfântă la care alerg cu gândul când sunt departe de casă, de mama care mi-a dat viaţă…”
De-a lungul întregului pelerinaj, Icoana de la Adam a binecuvântat mii de pelerini, fiindcă în noaptea de marţi spre miercuri gălăţenii din mai toate colţurile oraşului au dat fuga la Biserica Precista unde au aşteptat cu răbdare într-un lung şir uman care se întindea dincolo de porţile bisericii. Oamenii au venit la întâlnirea cu Maica Domnului, pentru că ea este “temelia creştinului” în credinţă şi în tot ce face.
Cale spre veşnicia ce va să vină
Cu binecuvântarea Arhiereului locului, Prea Sfinţitul Casian Crăciun, părintele protoiereu Eugen Buruiană a fost aleasă gazdă a Maicii Domnului de la Adam, recent, primind-o “pe Împărăteasa Cerului şi a Pământului” în Cetatea “Sfântului Andrei”. Ce rol are Maica Domnului în viaţa şi slujirea părintelui protopop Eugen?
“În permanenţă sunt responsabilizat de îndemnul pe care Maica Domnului l-a dat ucenicilor şi, implicit, şi nouă: “Toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le”. Eu o percep pe Maica Domnului ca pe Mama Fiului lui Dumnezeu, dar şi a fiecăruia dintre noi, creştinii. Ca pe cea care cunoaşte bine sufletul omenesc, cu slăbiciunile, cu aspiraţiile şi capacitatea de jertfă a oamenilor, în general, şi a mamelor, în special. O văd pe Maica lui Dumnezeu în permananţă străpunsă de sabie nu numai pentru Fiul ei, ci pentru fiecare dintre noi, cei care o chemăm ca Acoperământ în toate momentele vieţii noastre. Aşa cum prevestea ea însăşi la întâlnirea cu Elisabeta, Maica lui Dumnezeu este fericită şi slăvită de toate neamurile. O văd pe Maica Domnului ca pe fiecare mamă care priveşte în zare pentru fiul ei, vine ori nu vine, trimite o veste sau nu...”
Cât despre creşterile duhovniceşti de la Dunărea de Jos, ele sunt reflectate în ultimi ani prin dorinţa tot mai multor pelerini de a se face părtaşi la manifestările organizate de Episcopia Dunării de Jos. Prezenţa multor credincioşi la aceste gen de manifestări este expresia unei anumite creşteri calitative...
“O vreme, oamenii au venit din curiozitate, apoi, au luat aceste manifestări ca pe o modă... Zilele acestea, văzându-i cât de civilizaţi şi calmi au stat la rând să se închine la Maica Domnului, unii obosiţi după o zi de lucru, cred că arată o anumită maturitate duhovnicească. Între timp, gălăţenii au înţeles mai bine că, în viaţa lor, ceea ce este sacru trebuie să ia locul lucrului obişnuit, a faptului care atinge omenescul, banalul... Că minunea nu poate veni decât prin credinţă, prin multă rugăciune, printr-un lung exerciţiu de înduhovnicire care numără vreo două decenii de manifestare a credinţei”.
În context, părintele protoierul Eugen Buruiană a apreciat osteneala preoţilor slijitori din Protoieria Galaţi, şi nu numai, care au răspuns în nenumărate rânduri. A mulţumit Maicii lui Dumnezeu că ne-a dat Arhierei care, prin veacuri, au ştiut să ţină candela aprinsă la Dunărea de Jos; că avem creştini care au înţeles că drumul către Biserică şi Maica Domnului începe aici, pe pământ, şi numai purtat în lumina harică duce spre veşnicia ce va să vină.
