Apariţia voluminosului şi elegantului volum „Tecuciul şi împrejurimile sale – Ghid turistic” (Editura Grapho Press Tecuci, 2017) este un eveniment editorial: folositor, scris cu suflet, îndreptar turistic şi mai ales istoric, aflat deja la a doua ediţie, revizuită (prima, în 2001), se adresează, susţine autorul, “în exclusivitate tinerei generaţii”.
„Biblia” tecuceană e semnată, bineînţeles, de patriarhul culturii tecucene, mulţi ani director al Bibliotecii „Ştefan Petică”, profesor, cartofil cu piese solicitate la Paris şi în Suedia, artist fotograf, autor de diaporame, editor, organizator de evenimente culturale selecte, distins cu Ordinul “Meritul Cultural” şi premii pentru fotografie: Ştefan Andronache. Dar biografia completă a intelectualului născut în ´41, la Cudalbi (de unde, copil, venea cu căruţa, fascinat, la Tecuci), autor a 12 alte cărţi şi albume despre municipiul său, nu ar lăsa loc descrierii Ghidului cu 380 de pagini.
Titlurile capitolelor sunt concludente. „Vocaţiile Tecuciului” (cea istorică, culturală şi a ospitalităţii – prinţul Milan Obrenovici, ascuns mulţi ani în casele Malaxa şi Cincu, ori refugiaţii Primului Război Mondial – munteni, olteni sau basarabeni, precum Alexei Mateevici, ca şi cei 500 refugiaţi polonezi, primiţi în următorul război la hotelurile lui Cosmeanu, Iancu Aizic sau Corban). Alte capitole şi referă la „Monumente de arhitectură”, „Busturi, monumente, plăci memoriale, cimitire”, „Instituţii importante”, „Locuri de recreere şi agrement", „Manifestări tradiţionale”, „Itinerarii prin municipiu”, „Excursii în împrejurimi” (Tecuci – Nicoreşti – Buciumeni, Poiana), „Adrese utile” (farmacii, oficii poştale, restaurante, staţii taxi, bănci, şcoli) şi o hartă a străzilor, cu obiective, ce mai, mură-n gură!
Dl Ştefan Andronache, un intelectual complex | Foto ProTecuci
Surse variate asigură o enormă „pastă” documentară, ce pune cap la cap un uriaş puzzle: de la paharnicul Sion la Iorga, Corneliu Stoica, Dan Berindei, Paul Păltănea sau Mihalache Brudiu şi până la Sadoveanu, dicţionare şi cărţi (inclusiv din ale dlui Andronache, deja sursă serioasă), anuare eparhiale, ale Camerei de Comerţ ş.a.. Dar şi surse moderne, peste 50 de web-uri serioase, de la publicaţii, inclusiv „Viaţa liberă”, la bloguri de primării.
