Un aerocab îl aştepta deja pe Martin de câteva minute. Riscant: erau într-o zonă în care bandele de copii duri erau stăpâne: Streliţkaya rusească angaja mici criminali, care, după noile “CorectelyLaws” XXX nu puteau fi condamnaţi decât cel mult la reeducare! Aerocabul hârbuit îl lăsă pe Trump Space Tower. Celălalt îl aştepta şi lăsă să se împrăştie perdeaua de fum, ca să fie văzut. Nu părea însoţit.
I se spunea şi Wonderboy. La cei numai 11 ani ai săi, micuţul Valendin trimisese deja pe lumea cealaltă mai mulţi oameni decât făcuse vreodată un ucigaş în serie (cu excepţia lui Hitler, Stalin sau Martinez Seul). Numai că o făcuse prin complicate comenzi pe Infranet şi niciun anchetator nu putuse face până acum legătura între micul rus emigrat şi crimele care lăsau în urmă câteva cadavre sau jumătate de cartier ars, comenzi anonime pentru câte un ucigaş, mereu altul, plătit regeşte chiar din conturile viitoarelor victime, “stoarse” ilegal de puşti. Dintre toţi gaborii din lume, locotenentul Martin Paul Poltrow se apropiase cel mai mult de gherilla de reţea IT, iar micul “Val” îi păstra acestuia o sinceră admiraţie. Cum victimele erau doar ticăloşi ai prohibiţiei, putred de bogaţi, din Clanul Tutunului, Poltrow preferase poate să închidă şi el ochii... Iar poliţistul urma să apeleze acum la Wonderboy: doar un copil înfricoşetor putea ucide alt copil malefic. Poltrow nu plătea, însă Regele Infranetului găsea acum distractiv să “muncească” şi voluntar pentru locotenentul cu tupeu incredibil. Martin nu-i promitea imunitate micului hacker, cel mai adulat în lumea infractorilor de reţea, pe care continua să-l urmărească pentru crime electronice. Despre “Val” se compuseseră şi balade (ba chiar şi un balet, pus în scenă la Clinton Bolşoi Opera (dacă ţii minte, acolo a fost cândva Central Park); în care, timp de o oră şi paisprezece minute, artiştii îşi sfâşiau încet, pe diferite intensităţi, costumaţia metalizată, alcătuită din piese de diferite grosimi şi texturi, de unde şi sunetele aproape simfonice pe care dirijorul...). Valendin îi ceruse în dar un fleac ieftin. Locotenentul ştia bine cât risca apelând la “haiducul tehnologic”, dar nu avea încotro: legal, nu-l putea elimina acum pe acel plod protector al TabaccoClanului!
Poltrow lăsă la picioarele puştiului cipul cu datele viitoarei victime copil. “Şi zici că mi-ai adus păpuşa aia?” - îl întrebă de-a dreptul Wonderboy, fără să privească cipul.
