MAI MULT CA SF-UL | Area 52
Foto: Ilustrație de Victor Cilincă

MAI MULT CA SF-UL | Area 52
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Fra Agostini coborî cu greutate din jeep. Pe uşa hangarului trona un număr 52 care părintelui nu-i spunea nimic. L-au condus în tăcere printr-un coridor neaşteptat de septic. Abia în camera-ecluză preotul îşi mai reveni. Se prea poate să fi fost oarece de pe la inimă, în deşertul Nevada în august e o zăpuşală cumplită, uscată!

Colonelul Blutto făcu un semn şi dădură drumul la gazul acela neutru - nu vezi nimic, norocul nostru că ne ţinem de balustradă! Ne-au împins înăuntru, cu tot cu părintele, care a şi început să se închine. Se vede că nu-i convenea. Fiinţa aceea de un violet lucios, ca de prezervativ obosit, se holba la noi. „Eu nu cred în extratereştri, fiule!” - se întoarse ofensat preotul. Însă colonelul  zâmbi: „Noi nu v-am solicitat, DOMNULE (şi cam apăsă pe cuvântul ăsta), în calitate de prelat. Nu, ci în calitatea dumneavoastră, foarte apreciată, de mare ornitolog. Iar ca franciscan, vorbiţi, desigur, cu păsările...”

Sergentul Tools tocmai se apropie ca să-i raporteze colonelului că da, se luaseră toate măsurile, fiinţa aceea extremă era bine păzită, foarte bine păzită, nu ne putea scăpa. „Dar cum a intrat aici?” - vru să ştie părintele. Ridicarăm cu toţii din umeri. Nu, nu-i puteam spune un astfel de secret, însă realitatea e că nici noi nu aveam habar! Violeţelul dăduse pur şi simplu peste noi marţea trecută, ne-am trezi că era aici, dincoace de uşile blindate, asigurate, pe care nu i le deschisese, evident, nimeni! Se făcuse chiar şi o anchetă internă... Atunci, nu era clar că, dacă i-ar fi venit numai puţin cu chef, iubitul nostru extraterestru - sau ce naiba o fi el - putea s-o şteargă pur şi simplu pe unde venise?

„Nu înţeleg ce are ornitologia cu astronomia”, protestă, mai îmbunat, prelatul. „Păi are - zise atunci sergentul. Are, pentru că ăsta nu semnalizează, nu vorbeşte, nu clipeşte, ci doar... ciripeşte!” Părintele se apopie acum curios, însă fiinţa nu ciripea. Nu ciripea încă... „Nu aveţi pe aici, din întâmplare, vreun papagal, vreun scatiu-ceva?” Iar Manuel îşi aminti de canarul de la bucătăria unităţii. Se buluciră să aducă pasărea în colivie. Şi, ce să vezi? Să auzi, de fapt: canarul ciripi. Extraterestrul ciripi şi el înapoi, o vreme. Apoi dispăru undeva, fâlfâind. „O fi tras concluzia că pe Pământ fiinţele inteligente, canarii adică, vorbesc, dar nu inteligibil. Şi că noi, oamenii, fiinţe inferioare, nu putem traduce din canariotă”, se amuză ornitologul.

Ilustrație de Victor Cilincă

Citit 937 ori Ultima modificare Vineri, 04 August 2017 21:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.