"Tăiaţi!" - le spuse Bidoque. Regizorul era, se vedea bine, nemulţumit. "15 minute pauză pentru o priză de gass, nu mai mult! Poate între timp vă gândiţi la roluri."
Ce să te mai gândeşti? Filmul ăsta era o porcărie siropoasă, cu un scenariu profund nerealist. Mă rog, trebuia să fie un film SF, dar şi ficţiunea cere realismul ei. Şi în secolul XXXIII, la mii de parseci depărtare, dacă un pământean va încerca amestecul iaurt-şampanie trebuie să se aştepte, ca şi astăzi, la o reacţie internă gazoasă...
E drept, Francois Bidoque se gândise bine măcar într-o privinţă: angajând un experimentat actor britanic în rolul robotului malefic, va beneficia de proverbiala răceală, de înţepeneala britanică, de aerul care face dintr-un genleman rigid ceva asemănător unei adunături de fiare cu creier electronic, ordonat. Cu actorul James Pittlecock Raggae, lucrurile evoluaseră însă prost încă de la început. Omul acesta nu-şi controla expresia feţei şi călca la fel de relaxat ca un jucător de aeropolo sau ca un dansator, dacă vreţi. Şi, ceea ce era cel mai grav, pe lângă faptul că nu le înţelegea, nici nu se supunea comenzilor regizorului. "De ce trebuie să mă dea cu această vopsea îngrozitoare de culoare albastră?! - tocmai protesta, destul de tare ca să-l audă şi alţii, aşezat la masă, la un "fum", alături de Brabante, victima sa din film. "Vopseaua asta strânge pielea şi miroase greţos!" - se îmbufnă britanicul, inhalând. Brabante, care locuise o vreme în Free Scotland, îi ştia pe ăştia: cu nasul pe sus! "Închipuie-ţi cum mă strâng pe mine rănile astea artificiale şi câtă gr6eaţă am să-mi arunc privirile în oglindă! Măcar, mă lasă să merg costumat şi acasă, iar plăgile supurând au efect - mai calmează libidoul neveste-mii", îl asigură victima pe "robotul" britanic.
Reluară pe când gazul încă mai plutea pe deasupra meselor de campanie. "Robotul trebie să meargă ţeapăn, înţelegi?!" - ceru Bidoque, însă Tettlecock se opuse din nou: "Ai văzut vreodată un cyborg care să nu aibă fineţe, care să nu pară o personalitate umană? Pun pariu că n-ai văzut aşa ceva!". Regizorul se supără: "Aşa o fi pe la voi, noi preferăm naturalul, damele noastre nu folosesc cyborgi pe aici - şi-aşa suntem prea bine dotaţi, iar cyborgii nu spun prostii în pat!" "Zău?" "Zău!"
(2)
Actorul britanic James Pittlecock Raggae, enervant în rolul robotului, continua să-l contrazică pe regizorul înfuriat: "Un robot n-ar trebui să se mişte precum un zombie sau ca o macara!". Regizorul Bidoque se stropşi: "Şi apoi, una-i cyborg, alta e replicant, şi cu totul altceva un robot, o tinichea, un primitiv adică, precum Omul din Neanderthal în faţa lui Homo Sapiens, da?". Englezoiul continuă, însă, apăsat şi rece, cum, din păcate, n-o făcea şi la filmare: "Roboţi au fost roboţii industriali, roboţii de bucătărie, iar asta a fost, se ştie, prin secolul XX, XXI, generaţiile sintetice ulterioare n-au putut fi deosebite de originalul uman, aşa cum nu poţi deosebi un fals bun de Turner de un tablou original al maestrului ori de o copie de implimantă de artă 3 D".
Urmă o scenă în care robotul trebuia să recite, patetic, din "Hamlet". Aşa ceruse Bidoque. Pittlecock ar fi recitat, desigur, emfatic, "britanic", "robotic", iar la montaj ar fi urmat să fie dublat cu ceva gen: "Vă vin de hac, bâzz (bâzz-ul ăsta vine adică de la servomotoare), vă sparg, bâzzz, hî-hî-hî, vă distrug, pământenilor! Bâz, roboţii vor stăpâni, bâzzz, Lumea!" Rahat, dar a mers...
"Vrei să-ţi spun un pont?", îi şopti Greta lui Brabante, în timp ce el o înghesuia pe airbagul din spate al velocarului. El era cam ocupat, dar ciuli urechile, "ca o femeiuşcă". "Zi-i!" Şi ea zise: "Englezoiul e bun, l-am văzut în roluri de paşă, în roluri de indian, în roluri de duce, de comandant de navă spaţială, chiar în rol de dealer român de darkgaz. Joacă excelent!". "Şi tu "joci" excelent, o asigură Brabante, descheindu-se.
"Hai, zi, păpuşă, nu mă mai ţine, că te-oi ţine şi eu!". Ea zâmbi numai pentru el şi-i şopti: "James ăsta n-o să poată fi niciodată convingător în rol de robot, de replicant ori de cyborg, noo! Pentru că micuţul nu e deloc normal..." "E gay? Şi ce-are a face asta cu...?" Ea se opri, râzând: "Păi, James Pittlecock nu poate juca anume roboţi sau cyborgi, pentru că el este un cyborg din clasa asta, IV Sofistikatt. Şi un cyborg va avea mereu tendinţa să copie umanul până la obsesie. Cum să joace convingător un rol de cyborg? Va fi... artificial! Păi pune tu un gay să joace realist un rol de gay: va juca un macho absolut...".
Ilustrație de Victor Cilincă
