Cu studii de film la Bucureşti şi Paris, regizorul Gheorghe Preda, autorul fascinantului film fellinian prezentat la Galaţi, „Îngerul necesar”, a urmat şi studii în economie, căci în cinematografie se vorbeşte de bani…
- De unde resurse financiare pentru film?
- Evident, n-ai cum să-ţi scoţi banii de la public şi atunci apelăm la Centrul Naţional al Cinematografiei – sunt nişte concursuri, unul sau două pe an, în urma cărora beneficiem de nişte sume. La un moment dat nu mai avem bani…
Filmul meu, „Îngerul necesar”, s-a făcut în 4 ani, pentru că am avut un producător care m-a furat de n-am avut aer! Ei din ce să trăiască, săracii? Trăiesc din asta! Îi fură pe regizori cât pot. Şi uneori, pentru chestia asta suntem nefericiţi. Dar nu tot timpul.
Noi ne bucurăm că venim la Galaţi şi arătăm filmul care, în ciuda faptului că afară e o căldură îngrozitoare, atrage spectatori dornici să vadă ce fel de ciudăţenii se mai pot naşte din mintea unui regizor român de film. Şi pe un ecran mare...
- Aţi lucrat şi în Televiziunea Română, deci ştiţi cum merg lucrurile acolo: speraţi într-un viitor în care televiziunea naţională va putea cumpăra filmele româneşti?
- Televiziunea naţională subvenţionează, în sensul că dă 50.000 de euro pentru un fim ca acesta. Dar televiziunea ca instituţie în România a ajuns la nivelul la care dumneavoastră vedeţi că a ajuns, adică o prostituţie neplăcută şi jenantă.
Îţi imaginezi că televiziunea naţională – deşi ar fi de dorit să se întâmple asta – ar putea ajunge în poziţia BBC sau Channel 4, care să finanţeze filme în întregime? Sau în poziţia în care se află HBO New York, care face filme… Gus Van Sant are trei filme făcute de HBO, ca filme de televiziune, după care au fost montate în peliculă şi date în săli. Vedeţi, lumea încă nu ştie că, făcând filme, scoţi bani.
E o glumă foarte simpatică: Samuel Goldwyn-Meyer, patronul de la MGM, când a intrat, în 1908, într-o sală de cinema unde rulau filme mute, a văzut că toată lumea era mulţumită, a plătit un dolar şi l-a întrebat pe cel de la poartă pentru ce plăteşte. Şi s-a uitat pe pânza aia la nişte imagini. „A, deci nu le-am vândut nimic? Le-am vândut doar nişte imagini pe o pânză? Asta da comerţ!” Da, lumea scoate bani dintr-un astfel de comerţ…
Foto: A. G. Secară
