Cred c-a trecut... încă-i mai simt sărutul, încă mai gust din veşnicia sa, nu-mi pare rău că n-a rămas la mine, e-a tuturor... ea nu-i numai a mea!   Cred c-a trecut... nu ştiu unde se duce-n rochia-i lungă, fără de sfârşit, încă-i mai simt eternitatea mică... suflet şi trup de înger invalid!   Cred c-a trecut... lumină şi-ntuneric, lumină şi-ntuneric... vrei/nu vrei... şi, vreau/nu vreau, chiar dacă nu mai este, mă simt înfăşurat în miezul ei!   Cred c-a trecu ...

Mă duc peste drum să-mi iau papă. Nu chiar papă, fiindcă nu-s din ăla gasteropod, ci păpică. Vreau să pap niţel. Nu şniţel, că-s alergic la ăsta. Tocmai până peste drum... nu-i aşa departe. Drumul, însă, nu-i aproape. Nu-i nimic. Până la drum, merg mai mult. Dar, apoi, merg puţin până dincolo... Sigur că da! mai mult durează cât cobor din clădire, ce naiba! dă-o încolo de treabă! doar n-o să vină peste/drumul la mine, nu?... Hai, gata, vorbă lungă, sărăcia om ...

aseară, mi-a scris maria.../ doamne, ce frumos mi-a scris!... am citit încet şi singur.../ şi-am ţinut geamul deschis, poate intră luna-n casă/ ca să-mi spună până când mai aştept şi car o cruce/ de la cer până-n pământ... ştiu că numai luna asta/ poate, zilnic, să ajungă tocmai unde stă maria/ mai înaltă şi mai lungă decât oricare marie/ dintre toate celelalte... şi mi-a scris direct pe lună/ cele mai cuvinte calde, şi mi-a scris direct pe lună/ cele mai cuvinte ...

Sunt măgădău tuns zero. Am ceafă groasă, cu slănină reliefată în valuri greţoase sub lanţul de aur şi de neam prost. Am ochii roşii, fiindcă toată noaptea meditez la ce să mai fur, cui să-i mai dau în cap, pe cine să mai păcălesc, pe cine şi ce să mai sfidez, pe cine să mai scuip. Sunt foarte rău. Nimeni n-are curaj să-mi spună "dă-te mai încolo", "ai şi tu oleacă de bun simţ", "fii politicos", "respectă legea"... şi alte bazaconii din astea. Şi, ca orice imbec ...

Astăzi, după ce pleacă mama la bunica Maria, mă duc în salcâmii uriaşi ai lui bădia Iancu Cujbă, de la vale de noi. Nu cred că mă vede când oi sări gardul, fiindcă-i duminică, e amiaza mare, şi se hodineşte şi el, că-i rupt, de muncă, după o săptămână la via ceapeului. Şi nici mama nu cred că se întoarce aşa repede, că Rădeştiu-i la doi-trei kilometri, nu la o azvârlitură de ţurcă. Mă duc în salcâmii ăştia, fiindcă n-am mai fost de mult în ei, cu ei, pe ...

greşeli fundamentale?! răni adânci?!... (plătesc şi tac, nu caut mântuire)... port ghete scâlciate?! merg pe brânci?!... demult, am spart un geam la monastire şi am intrat aiurea, şi-am furat icoane, lumânări, agheasmă, cele mai sfinte substantive... blestemat să fiu, dacă la crâşma "7(apte) stele" nu dau (pomană) vodcă, vin pelin, gin ecologic, bere, secărică, ţigări, covrigi... şi gândul că mai ţin la măreţia (dumneavoastră) mică, la nasul (dumneavoastră) foarte ...

Adresa definitivă: Sola Z-8, Parcela 6, Rândul 9, Locul 26 Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala de Sud/Est, poetul Simon Ajarescu, alias Dumitru Lefter, s-a oprit din viaţă pe data de 7 Iunie, în "Căminul Spital" din Strada Domnească. Nişte neamuri l-au luat şi l-au băgat în pământul Cimitirului "Sfântul Lazăr", în Zona de Urgenţă, adică a celor care nu şi-au îngrijit veşnicia în timpul vieţii. Aceste nişte neamuri nu au anunţat pe nimeni dintre coleg ...

Vând cioburi de viaţă la preţ de nimic... (mă ucide această avere)... fiecare atârnă curat în cârlig şi unic din punct de vedere!   Fiecare e plin de frumos şi de rost şi poartă trecutu-n lucire... trecutul de când cât pe ce să fi fost tuturor poeziilor mire!   N-aveţi nici o frică, veniţi orişicând, nu am câine rău la intrare, nu bateţi la poartă, nu staţi la rând... aveţi câte-un ciob, fiecare!   Alegeţi încet, până când veţi găsi misterul lu ...

Pune mâna şi bate sapa! bate-o pe-a ta, să văd dacă pricepi ce-nseamnă, ş-apoi le iei şi pe celelalte la bătaie! celelalte sape, adică! înţelegi despre ce-i vorba, da? acuma, că n-avem timp să pierdem vremea mâine, da? ştii foarte bine că avem mult de mers şi trebuie să plecăm cu noaptea în cap! d-aia trebuie să le baţi acum, chiar dacă eşti ostenit, vrei să te culci sau n-ai chef! hai, du-te şi ia ciocanul de bătut unelte, ia şina de cale ferată, aia pe care am adu ...

Şi tot mănânc, şi tot mănânc eternitate... plătesc tribut, cu viaţa, cestei lăcomii... şi uite-aşa mă-ndepărtez de prima moarte şi merg spre-a doua, să mă satur, printre vii!   Nu mă opresc, nu vreau să supăr depărtarea, doar şchiopătez şi mă întreb, din când în când: dacă iau prima şi o scad din următoarea, nu îmi dă rest această viaţă de...pământ?   Or, dac-o iau şi o adaug la cealaltă, ce-mi dă? nu-mi dă ce n-am mâncat, însă mănânc? şi ...