Doi fraÅ£i gemeni leiÅ£i vorbesc foarte frumos ÅŸi mulÅ£umesc fiecărui client care le trece pragul magazinului alimentar inaugurat/deschis nu de multă vreme pe strada Oltului, cam la trei respiraÅ£ii depărtare de biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, al cărei preot, parasimpaticul Mitică Luca din Bursucani, sfinÅ£eÅŸte zilnic ÅŸi fără ostenire aceste locuri, cum ÅŸi aceÅŸti doi fraÅ£i gemeni leiÅ£i. De când s-a tăiat panglica ÅŸi până acum, numai din acest magazin cumpăr d ...

Citesc ÅŸi-aud ÅŸi văd...ajunge?...ori n-ajunge?... dacă ajunge, mulÅ£umesc, vino ÅŸi tu!... dacă n-ajunge, vino, totuÅŸi, fără milă, dă înainte, înapoi...ÅŸi spune nu!   Te rog să iei ÅŸi filarmonica la tine... (eu, unde sunt, n-am nici o mierlă, nici un tei, n-am nici o ÅŸansă, nici o floare, nici un greier)... să ascultăm celebrul veÅŸnic Panta Rhei!   Vino s-ajungem împreună tocmai unde aflăm răspuns dacă ajunge l-amândoi... vino să vezi cum aÅŸteptarea stă la ...

Acest sat de la marginea de sus a Universului, acest sat cu nume foarte ciudat, dar şi foarte frumos, acest sat cu cimitir mai mare şi mai des şi mai mult decât satul, acest sat fără hartă şi fără tristeţe şi fără nimic în plus, acest sat uitat, acest sat scăpat de sub controlul operaţiilor şi oglinzilor divine, acest sat din care ieşi exact în clipa când intri, acest sat unde viaţa şi moartea stau pe prispă la taifas, picior peste picior peste picior peste picior...acest ...

Sigur că da...acum, alunecade cu tot cu steauă, mâna-i se des/tinde, iar pasărea Poesis cântă-i lira ÅŸi-l înveleÅŸte-ncet, fără cuvinte!   Sigur că da...acum, s-adună toate sub semnul greu ÅŸi straÅŸnic al tăcerii, ÅŸi-l vor, ÅŸi-l roagă negreÅŸit, ÅŸi-l udă cu lacrimi goale, false ÅŸi puzderii!   Sigur că da...a fost cum nu se poate mai mult, mai sus, mai jos, mai acătării, cum nici măcar apropierea morÅ£ii nu ÅŸterge perspectiva depărtării!   Åži-a fost un f ...

Dacă toată viaţa face parte din toată moartea, şi dacă toată moartea face parte din toată viaţa, şi dacă ştiu cât/cum linia infinitezimală dintre aceste două elemente fireşti/barbare...oare la ce mama zmeilor mă mai înclin în faţa zidurilor oarbe ale in/diferenţei în puzderii pe scoarţa acestui rotund? Dacă nimeni cultivă nimicul, şi dacă nimicul se lasă cules de tot...oare la ce mama pădurii mai sper să se îndrepte ce-i strâmb prin definiţie, şi încă şi mai ...

Dacă te duci la Cer să ceri/ formule, fapte ÅŸi păreri despre Pământ, nu întreba/ cine-a mâncat Lumina mea, nu întreba cine-a zvârlit/ atâta Eu în Infinit, cine-a născut ÅŸi a lăsat (de capul lui) Em/Ce/Pătrat să zic-aÅŸa, universând:/ "sânt cel ce sânt, sânt cel ce sânt, Eu hotărăsc, voi nu sunteÅ£i/ decât o sumă de pereÅ£i ÅŸi vă cruciÅ£i ÅŸi căutaÅ£i/ (la sfinÅ£i rotunzi, la zei pătraÅ£i) locuri de veci în Paradis, mere din mărul Interzis!"   Dacă te duci la ...

Când te loveşti prima oară de lumina-i, îţi vine să crezi şi să zici că ţi-a pus Demiurgul mâna în cap, chiar dacă nu ştii nimic despre Ea şi despre Demiurg. Nu înţelegi rostu-i general şi particular, nu ştii să spui dacă-ţi place sau nu-ţi place, dacă e bine ce face sau dacă nu-i rău ce faci. Pur şi simplu, stai pur şi simplu şi te miri fără să ştii ce-i mirarea. Apoi, după prima secundă în aceste coordonate, devii impur şi complicat, smiorcăi, faci nazuri, ...

Văd pe stradă ÅŸi mă doare/ o căţea cu trei picioare... uite-o, merge...lumea vede/ cum se Å£ine de perete ÅŸi s-opreÅŸte ÅŸi se-ndoaie.../ au călcat-o trei tramvaie când căta s-aducă oase/ pentru fiicele frumoase, pentru fiii Å£intă-n frunte.../ toÅ£i cu zilele mărunte, toÅ£i ÅŸi toate fără ÅŸanse.../ numai dacă vrea să-i lase (vatmanul cu mintea creaţă)/ să înghită niÅŸte viaţă măcar cât încă nu moare/ mama lor cu trei picioare!   Åži aud ÅŸi văd pe stradă/ cum cÄ ...

Mă numesc şofer pe autobuz. Nu pe autobuz, deasupra, ci la volan. Sunt meseriaş, adică, pe un autobuz de transport în comun. Autobuzul pe care, deci, sunt şofer, se numeşte GL.08.LTE. Îl conduc încet, repede, legal, aiurea, corect, respectuos...după cum vor muşchii mei bicepşi şi tricepşi brahiali, dar şi cei de mai sus, adică muşchii cerebrali. Aşadar, sunt cu dumnealui pe stradă, sâmbătă, 8 Cireşar, antemeridian. Pilotez pe traseul 19 şi sunt sprinten şi vesel ca un "g ...

Nu ştiu de ce am uitat să-ţi spun bună dimineaţa, doamnă aripă de flutur fără flutur... cred că eram ocupat cu pregătirile de plecare tocmai acolo, unde vreau să-mi scutur toate păcatele de la gât în sus şi în jos, poate reuşesc să mă satur şi eu de atâta frumos şi urât, şi de atâta urât şi frumos! Ori eram ocupat cu stârpirea omizilor care mi-au lăsat numai o singură aripă la fereastră, crezând că mă vor îndepărta definitiv din această lume... (lumea lor ...