Preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, şi preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, s-au întâlnit, faţă în faţă, ieri, pentru prima oară, la summitul G 20 de la Hamburg, Germania. A fost un moment mult aşteptat de presa din întreaga lume, o întâlnire a titanilor politicii mondiale.
Fiecare dintre administraţii a pregătit întâlnirea în mod diferit. Cea de la Kremlin i-a exagerat importanţa, susţinând că Putin se află pe o poziţie de forţă în raport cu Trump. Washingtonul a ales strategia opusă, informând din timp că întâlnirea nu are o agendă prestabilită şi că preşedintele va vorbi despre ceea ce va găsi de cuviinţă la acel moment.
Importantă sau nu, cu consecinţe sau fără, întâlnirea dintre Donald Trump şi Vladimir Putin a fost suficient de importantă pentru a pune în umbră restul reuniunii G 20.
Mizele întâlnirii
Administraţia Trump lăsa să se înţeleagă că preşedintele american aborda într-o manieră relaxată întâlnirea cu Vladimir Putin şi că nu s-a pregătit în mod special pentru ea. S-ar putea, însă, ca lucrurile să nu fi stat tocmai aşa, iar Trump să nu fi fost chiar atât de relaxat. Pe de o parte, din cauză că popularitatea sa a scăzut deja destul de mult în Statele Unite, după ce autorităţile au început să ancheteze presupusa implicare a Rusiei în alegerile în urma cărora a ajuns al 45-lea preşedinte american. Or, asta însemnă că, în timpul întâlnirii, Trump nu putea face, cu de la sine putere, concesii prea mari Rusiei, fără a risca că fie acuzat de adversarii săi politici că prejudiciază interesele SUA.
O altă problemă era legată de istoricul declaraţiilor făcute de Trump cu privire la politica expansionistă a Rusiei. Chiar New York Times critica, ieri, lipsa de atitudine a preşedintelui american, atunci când ar fi trebuit să condamne anexarea Crimeii de către Rusia sau presupusa implicare a acesteia în alegerile din SUA.
Kremlinul, pe de altă parte, anunţa presei un foarte probabil succes al lui Putin, la întâlnirea cu Trump. Două erau posibilităţile. Dacă Putin obţinea o concesie de la Trump - chiar dacă nu una mare, cum şi-ar fi dorit, de tipul ridicării sancţiunilor internaţionale impuse Rusiei după anexarea peninsulei Crimeea - urma să facă paradă cu ea. Dacă nu obţinea nimic, urma să spună că a văzut în Trump un preşedinte slab, incapabil să conducă şi încă împiedicat în problemele politice şi administrative din ţara sa.
Nu era însă foarte clar ce ar fi putut oferi Rusia Statelor Unite, în afara de o presupusă cooperare în Siria. Presupusă şi aceasta, deoarece şansele reale ca statul condus de Vladimir Putin să sisteze ajutorul oferit de regimul Assad sunt destul de mici…
