CITEŞTE ŞI: Poezie şi dulceaţă de cireşe amare (I) Da, mănânc dulceaţă de cireşe amare! Înţelepţii mei prieteni beau ceai de câmp! Cu mâinile tremurânde, moş Ion Mutelcă răscoleşte într-un cufăr vechi şi scoate un maculator la fel de vechi! Şi începe să citească (domol, tulburător, persuasiv) „Un bilet de tren şi o carte de rugăciuni”! Cu moto! Cu nostalgie! Cu smerenie!   Moto: „Şi câinele, prieten bun cu luna,/ ham-ham, păzeşte fluierul de os... tot m ...

Ieri. Dimineaţă. Luna plină (se) crapă de ger şi de manelele unui cretin cu taxiul parcat pe trotuar. Regina nopţii... [galbenă şi rotundă ca o mirare, ca o medalie pentru robii ce adormiţi (la propriu şi la figurat) ai lui Dumnezeu]... seamănă din ce în ce mai mult cu hârca unei bestii. Idiotul căruia-i behăiesc alde Salam şi Vijelie în difuzoare seamănă leit cu un terorist dislocat în Noul Galaţi, ca să-şi „aducă aportul” şi el, sărmană creatură, la înălţar ...

Se-ntoarce acasă odată cu Luna, s-aşează pe prispa de cimbru bătrân...!... (ce apă adâncă mai are fântâna şi-n ciuturi ce plânsuri cu miros de fân!) Îşi şterge obrazul cu palma sărată, se uită pe drumul de dinspre copii, dar nici o scrisoare nu vine la poartă...!... (ce mare e Luna în ochii pustii!) Se uită-n icoană şi face lumină cu genele-n tremur, cu paşii mai grei...!... (de-o viaţă de ani tot aşteaptă să vină frumosul din lacrimi, frumosul din tei!) Şi p ...

În urmă cu vreo câteva zile [chiar în săptămâna care se termină azi şi mâine (prin „uichend”) cum pronunţă şcolărimea noastră cea confuză şi debusolată de atâta osârdie şi reformă], mă îmbie, mă ademeneşte, mă îndeamnă, mă determină, mă păcăleşte un fel de Michiduţă supleant, cu domiciliu stabil în Galaţi, să mă sui în autobuz exact la ora de vârf a dimineţii, între ora şapte şi ora opt, adică! Nici nu-mi trece prin cel de sus la ce întâmplar ...

Moto: !dumnezeule, ce fel de sâmbătă începi în această dimineaţă repetitivă şi indiferentă,/ ce fel de nimic locuitor în mişcare pândeşte să smulgă floarea de colţ şi floarea de câmp din legendă,/ pe când eu stau umplut cu sine, horpăit de iluzii şi naiv până dincolo de zare,/ în loc să-ţi bat mănuşa în poarta cerului şi să (nu)-ţi mulţumesc nici o dată pentru această întâmplare! (Iolanda Cremene)   !fii foarte atentă... asta-i ultima clipă când mai po ...

Acolo, în pădurea cu salcâmi, acel atunci şi-acuma lăcrămează...!... Ce ochi frumoşi parcă (nu) spun să tac prin freamăt rar şi duioşie deasă! Am ce să zic (din locul meu naiv) de/spre această mi(ti)că făptură în cest abstract/concret simfonic pur?! Plânge şi tace, rabdă şi îndură... şi cred că vrea să-(mi) dea de priceput, însă nu pot a şti (şi-a înţelege) de unde, unde, până când şi cum o stare caldă într-o lume rece (!?) Lumina ei peste-adumbrirea m ...

Vreme bună?... Nici o vreme parcă n-a mai fost ca asta: lumea ţine substantive la borcan, la şpec, la dos... gem cămările de gemuri, atmosfera stă ca proasta, iar prosperitatea ţării sforăie foarte frumos! De atâta-ndestulare, omul fluieră şi râde, pune cosmos în bidoane, pune cursă la venit, dă cu şapca-n modestie, dă ciubuc lui nenea gâde căci e cererea prea mare... şi oferta s-a rărit! Trec adulţii fără ţintă... trec şcolarii fără milă: vor să-nveţe tot o d ...

CLICK AICI pentru a CITI prima parte "Fă, suflare animală, adunatu-te-am grămadă ca să nu mai fie-n iazul ăsta iz de mascaradă... astăzi stabilim comisii, ne alegem un consiliu, dăm la vot ştampilă, drepturi, datorii, stindard, sigiliu... eu propun o karakudă, o plătikă şi-o skrumbie să constituie şenalul unic spre DemoKraţie... domnul rac să se ocupe cu avansul înainte; lipitorile să strângă sânge pentru Preşedinte; un ciortan să facă valuri mari (cu apă şi nămol) ...

Pe dealul învelit cu flori de câmp aştept să se întoarcă şi să-mi spună: zadarnic stai, zadarnic mă visezi fără să ştii că-s umbră, că-s minciună, fără să ai habar cum că nimic te are la cherem şi stă la pândă, şi-n clipa următoare-ţi va şopti câte himere oarbe te frământă! Pe dealul învelit cu flori de câmp rog (însetat) izvoarele din vale: staţi liniştite, sap, nu mă opresc, n-am altă stare-n gând, n-am altă cale decât să-mi port osânda la sfâr ...

Un broscoi râios ajunse, prin manevre şi minciună, cel mai sus şi cel mai tare peste papură şi stuf... îşi aprinse o ţigară şi, suflând fumul spre Lună, s-apucă, nocturn, de muncă, şi urlă cu mult năduf: „D-azi încolo... vai de mama celui care nu ascultă! vai de cucurigu’ celui care-mi iese din cuvânt!... vreau să văd, după-amiază, fără mofturi sau insultă, tot ce mişcă-n balta asta... să vă dau la toţi pământ, să vă dau dreptate, case, aprobări pentru g ...