(bătaie cu pietre) Nu trebuia să sufli-n lumânare şi să-mi lipseşti cuvântul de lumină! Nu ţi-a ajuns că m-ai bătut cu pietre şi ai chemat păcatele la Cină? Ai spus la toţi că ţi-am oprit cărarea! Chiar dacă dat aşa a fost să fie, cum ai putut îmbrăţişa blestemul  să baţi în cuie mâna care scrie? Tu vei alege fructe din cuvântulcă nu mai sufli-n altă lumânare!…Până la cer aproape-i şi departe-i,dar am să-ţi iert şi ţie o cărare!Tu poţi uita, poţi sti ...

(iluzia poetului de cursă lungă) merg cu gândul că voi ajunge acolo unde se ascund fluturii când plouă şi mă rog la dumnezeu cu mâinile amândouă să nu mă oprească nimeni nici măcar cei care au plecat şi mi-au spus că am să caut zadarnic susul pe jos şi josul pe sus şi merg şi merg şi mergzi de vară până în searăşi chiar noapte de iarnă până dimineaţăchiar dacă începe să mi se parăcă n-am să aflu niciodatămâinile mariei amândouăîn care cred că s-a muta ...

(obiecte pierdute) vând cioburi de viaţă la preţ de nimic mă ucide această avere fiecare atârnă curat în cârlig şi unic din punct de vedere veniţi când puteţi aştept orişicând nu am câine rău la intrare nu stau la tocmeală voi nu staţi la rând aveţi câte-un ciob fiecare ce iluzii îmi fac…şi privesc amăgitplecările voastre prin curteiau viaţa în spate ca pe-un vârf de cuţitşi o duc la obiecte pierdute ...

(şi o noapte de dragoste cu şefa de gară) Aştept să vină trenul cu rochii de mireasă. Mă uit la şefa gării şi cred că e frumoasă. Râde încet la mine, clipeşte, parcă vrea să-mi spună du-te-ncolo sau, poate, vino-ncoa. Mă uit direct în zare. Nimica nu se vede. Nimica nu s-aude. Cu faţa la perete o văd pe tanti şefa lăcrimărind amară, zicând că trenul ăsta nu va opri în gară, zicând că o mireasă a fost mai înainte şi-a întrebat de mine, eternă şi cuminte, ş ...

(cuvânt cu cuvânt) Se apropie şi începe să-mi spună de ce sufletului meu nu-i pasă unde se ascunde muma pădurii foarte frumoasă? Se apropie şi începe să-mi spună de ce mă duc în jos când zmeul şade în altă parte foarte frumos? Se apropie şi începe să-mi spunăde ce atâta ocarăcând ileana cosânzeanae frumoasă şi pară?Se apropie şi începe să tacăcuvânt cu cuvânt…Mă apropii şi întreb de ce au muritpoveştile acestui pământ? ...

(despre lanţuri) Moto: Va trebui să-mi strici şi somnul morţii/ cum somnul vieţii mi-ai stricat;/ legaţi-aş eu de gât talanga lunii/ cum de talanga poeziei sunt legat! (Ioanid Romanescu)nu mai pot răsări nu mai ştiu să apundoamne stau spânzurat de-o amiază schiloadăvine ochiul de sfinx pe-o nuia de alunlupii vin plictisiţi să mănânce zăpadădacă dorm nu visez să cobor pe pământca un înger smintit cu aripi de şindrilămi se pare că-s viu mi se pare că sântî din a ...

(pentru Iuliana şi Marinache Petcu, de la barosanul Iulian Vâlcu, cu ocazia unei zile de poezie prin cărţile lui Mihai Ursachi, Ioanid Romanescu şi Cezar Ivănescu) iubita mea s-a dus până la vale iubitul ei s-a dus până la deal să caute răspuns la o-ntrebare aripi ovăz şi sânge pentru cal şi ea şi el sub talpa rugăciunii au stat mergând şi cred că au ajuns şi s-au văzut cu domnul niciodată şi la-ntrebare n-au găsit răspuns ea stă încet el stă fără oprire dealul se ...

(despre cerc) Descântecul Mariei m-a lecuit de toate, nu mai poftesc la mofturi şi nu mai fac păcate, mă dau frumos de-a dura-ntre Zero şi Nimic şi caut începutul lungimii la covrig. Abia aştept să vină, să vadă, să învingă soldatul din tranşeea iluziei. Mătincă în ceastă bătălie sunt ultimul soldat cu Sinele în flăcări, cu sufletul curat. Covrigul, lumânarea, coliva şi prescura spun cât de mare-i cercul şi cât durează dura; descântecul Mariei cred că a fost bles ...

(spovedanie către doamna Margareta Vâlcu, pentru că admiră poezia) Acolo e foarte departe când sunt repetent la uimire, când ochiul de Sfinx cercetează murdar sub cămaşa subţire! Acolo sunt nişte bastilii când stau şi mănânc laşitate; refuz bătălia finală şi cred că mai mult nu se poate! Scot caii de dar din cetate şi-i duc în Elada să pască… Acolo e foarte aproape, şi Narcis dă lacrimi sub mască! Acolo, aici, orişiunde iluzia-i doamna stăpână… Am zis şi mai ...

* (pentru Petrică Bostan, sine qua non şi definitiv) * Îl salut pe nenea Guru, îl salut şi îl admir; el m-a pus în legătură cu Ainştain şi cu Şecspir; el mi-a spus cum se păşeşte pe cărarea DoiPiEr, cum e sigură distanţa de la Terra pân-la Cer, cât de tare este plasma, cât de mare-i cel mărunt, cât de mic este cel mare…şi cum "eu sunt cel ce sunt", şi cum "cel ce este" - astăzi, mâine - "m-a trimis la voi"să iau grâul din neghină şi curatul din gunoi,să-l citesc ...