Legendă a navigaţiei pe Dunăre, nava cu zbaturi "Cetatea", supravieţuitoare a războiului balcanic şi a celor două mari războaie mondiale, are şanse să scape din cea mai mare încercare din istoria ei de peste un secol: aceea de a ajunge la fier vechi. Şantierul Naval ATG Giurgiu a răscumpărat nava ce risca să sfârşească tăiată bucăţi şi doreşte să-i redea forma ce i-a adus gloria de altădată.
De la Galaţi la Sulina sau de la Galaţi la Giurgiu, marinarii cu vechime în meserie îşi aduc şi astăzi aminte de nava "Cetatea", ce veghea pe timpuri la buna desfăşurare a traficului pe Dunăre. Remorcher construit în 1903, la Şantierul Naval din Turnu Severin, nava a intrat în Serviciul Hidrografic tutelat de Comisia Dunării, iar ulterior al Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi, principala sa misiune fiind aceea de a baliza şenalul navigabil al Dunării, misiune extrem de importantă, în condiţiile în care acest tip de semnalizare era singura modalitate de orientare pentru navigatori, într-o perioadă în care sistemele radar sau hărţile electronice erau imaginate doar în romanele lui... Jules Verne.
Din vremea motoarelor cu aburi, a imenselor zbaturi ce despicau apele Dunării, nava "Cetatea" este una dintre puţinele supravieţuitoare. În perioada de glorie era propulsată de un motor cu abur cu dublă expansiune, de 130 CP, se putea ajunge până la o turaţie de 50 de rotaţii pe minut, iar nava reuşea să atingă o viteză medie de 15 km/h. Şi forma constructivă era una deosebită - tablele şi profilele de oţel erau nituite, iar proiectul prevedea ca puntea să fie rezervată pentru depozitarea geamandurilor, cabinele fiind sub punte.
În serviciu şi în timp de război...
Dincolo de serviciile hidrografice, nava a îndeplinit misiuni speciale şi în vremuri de război, pentru transportul de trupe sau echipamente militare. Într-un mai vechi raport al AFDJ Galaţi, se arăta că nava a supravieţuit războiului balcanic din 1913, Primului Război Mondial şi celui de-Al Doilea Război Mondial. Chiar se păstrează câteva fragmente emoţionante din jurnalul de bord al navei, întocmit de Constantin D. Tomescu, în 1913, în timpul Războiului din Balcani:
- 2 August, 1913 - "Am ajuns la Turnu Măgurele şi am primit ordine, de la Divizia de Transport Naval, să ducem câteva materiale de la Măgurele la Bechet. Ploaia ne-a împiedicat toată noaptea să ajungem."
- 3 August, 1913 - "Am încărcat pe barje un număr mare de materiale pentru pod. Plecăm în amonte. O furtună puternică ne-a ţinut în loc, dar seara am ajuns la Bechet."
- 4 August, 1913 - "Lucrările la pod au început."
- 5 August, 1913 - "Pentru că CETATEA oferă un oarecare confort, toţi observatorii militari sunt trimişi să se îmbarce. Au venit ofiţeri superiori din Franţa, Spania, Italia, Germania şi Rusia”.
- 6 August, 1913 - "Întreaga zi a fost dedicată transportului local."
- 7 August, 1913 - "Am adus primele barje umplute cu prizonieri. De pe malul opus am adus Cavaleria Română - Roşiori. Am împins de fiecare dată 3 barje umplute cu 350 de cai cu oameni şi echipament fiecare."
- 12 August, 1913 - "Zi record, am adus 30 de barje pline între Bechet şi Rahova."
- 13 August, 1913 - "Am terminat de trecut toate materialele militare din Bulgaria în România. Am fost felicitaţi de comandantul garnizoanei Bechet."
Şi în timp de pace
Dincolo de vremurile zbuciumate ale războiului, dar şi al unor crize economice, nava a lucrat în mod neîntrerupt în Serviciul Hidrografic în perioada 1903 - 1978, după care, în 1980, a intrat în reparaţii capitale, însă după această dată a mai fost în serviciu, pe Dunăre, doar doi ani. Asta pentru că piesele de schimb erau din ce în ce mai greu de găsit, începuseră să apară alte nave, superioare din punct de vedere tehnic, iar "bătrânul" vas cu zbaturi nu mai avea valoarea economică de altădată. Dar asta nu înseamnă că vechea "Cetatea" era o navă fără valoare, chiar vechimea ei şi calitatea de martor al vremurilor devenind valoarea ei cea mai mare, una culturală şi istorică pentru ceea ce înseamnă navigaţia pe Dunăre!
Prin alte locuri - la Viena sau la Budapesta - o astfel de navă ar fi fost considerată aur curat, exemple în acest sens fiind nave istorice "mai tinere" decât "Cetatea" ce astăzi sunt fie adevărate embleme ale oraşelor de pe Dunăre, fie atracţii turistice pentru vizitatorii din toate colţurile lumii.
Din păcate, soarta navei "Cetatea" nu a fost una pe măsura blazonului ei. După ce nu a mai fost folosită de AFDJ Galaţi, nava considerată "demodată" a intrat, teoretic, "în conservare", pe un canal de lângă Giurgiu. Numai că, nu mai departe de 1987, într-un raport tehnic se scria sec: "starea generală a navei este nesatisfăcătoare, nemaifiind aptă pentru navigaţie". Lăsată practic în părăsire, nava a fost prădată de hoţi, în căutare de metale pentru "reciclare". Echipamentele de bord şi motoarele au dispărut, rugina a fost şi ea neiertătoare, nişte hoţi au stârnit un incendiu la bord, pentru a-şi ascunde urmele.
Lovitură de la Ministerul Culturii
Cert este că fără un echipaj care să o apere, "Cetatea" a căzut treptat în ruină. În încercarea de a mai salva ce se putea salva, prin 1999 - 2000, conducerea AFDJ Galaţi a făcut un apel la toţi cei ce, într-o formă sau alta, aveau un interes în recuperarea navei. Au fost fel de fel de propuneri, inclusiv din străinătate, însă potenţialii salvatori dădeau înapoi când vedeau că nava avea nevoie de investiţii importante pentru a fi repusă pe linia de plutire. A fost o inclusiv o cerere de a trece "Cetatea" cu titlu gratuit din proprietatea AFDJ Galaţi în cea a Muzeului Marinei din Constanţa, pentru asigurarea transferului fiind însă necesară o Hotărâre de Guvern. Hotărâre care n-a mai venit, se pare din cauză că Muzeul Marinei a renunţat la planurile iniţiale, cel mai probabil tot din considerente financiare…
Nava "Cetatea" a fost foarte aproape în a primi lovitura de graţie în 1996, când, în urma unei expertize realizate de un reprezentant al Ministerului Culturii, nu i s-a recunoscut nici măcar statutul de bun aflat în patrimoniul naţional. Cu toată istoria ei, a obţinut "un punctaj" sub standardele ministeriale... În consecinţă, cu tot trecutul ei, "Cetatea" a fost condamnată să fie vândută la fier vechi! Ceea ce s-a şi întâmplat, în 2010, când nava cu zbaturi a fost scoasă la vânzare de AFDJ Galaţi, într-un lot mai mare de ambarcaţiuni ieşite de uz. Şi aşa se face că a ajuns, pentru doar 7.903 euro, în proprietatea unei firme gălăţene, SC Nicost SRL, intenţia acesteia din urmă nefiind de a o refolosi cumva, ci pur şi simplu de a o tăia bucăţi şi de a o vinde la fier vechi.
Speranţa moare ultima
Când totul părea pierdut pentru nava "Cetatea", tocmai pe drumul spre halda de fier vechi a apărut o speranţă de salvare. Mai exact, nava a fost dusă pentru a fi tăiată la Şantierul Naval ATG Giurgiu, dar conducerea şantierului de acolo, cunoscând istoria navei, n-a avut inima de a o distruge. "A fost o licitaţie, nava a fost propusă pentru tăiere, iar cel care a luat-o nu putea să o taie decât într-un şantier naval. A venit la noi să i-o tăiem, dar am vorbit cu el şi i-am plătit contravaloarea fierului vechi, plus ce a mai solicitat respectivul şi am luat decizia să o păstrăm, pentru o posibilă restaurare, păstrând linia de odinioară", ne-a explicat Adrian Patriche, managerul Şantierul Naval ATG Giurgiu.
Aceasta a precizat că nava este acum foarte deteriorată. Practic, în starea în care este acum, n-ar putea să mai intre nici în categoria Tezaur şi nici măcar să mai plutească pe Dunăre. Dar asta nu înseamnă că bătălia este pierdută. "Datorită şi domeniului nostru de activitate, avem dorinţa de a reaşeza nava pe Dunăre. Întrebarea este ce vrei să faci cu ea. Dacă vrei să faci un kitsch, atunci ea nu ar mai putea niciodată să revină în categoria Tezaur. Dacă vrei să o introduci într-o zonă de Tezaur, atunci trebuie să introduci toate acele lucrări de manoperă necesare şi materialele aferente, urmărind linia proiectului iniţial de construcţie", a explicat managerul şantierului.
Până una alta, nava "Cetatea" se găseşte astăzi pe o platformă a Şantierului Naval din Giurgiu, iar managerul societăţii ne-a spus că se caută soluţii tehnice şi de finanţare a restaurării navei. "Trebuie o investiţie foarte mare, şi în corpul navei, şi în echipamente, pentru că e complet dezechipată - nu mai are nimic în interior - de-a lungul anilor a dispărut tot ce era echipament pe navă. Dar suntem decişi să facem tot ce putem pentru a salva. Şi sperăm ca în patru, cinci ani de zile să plutească din nou, aşa cum la Galaţi este nava Tudor Vladimirescu", ne-a spus managerul Adrian Patriche.
O şansă de finanţare ar fi, poate, printr-un proiect european sau chiar un parteneriat public-privat. Primul pas a fost făcut, respectiv acela de a proteja nava "Cetatea" şi de a ne reaminti de valoarea ei istorică şi culturală. Dar acesta ar trebui să fie doar începutul, nu numai în a recupera un bun material, fie el şi de patrimoniu, ci şi în recupera ceva din identitatea noastră dunăreană, poate prea adesea pe nedrept uitată.
Nava "Cetatea" - parametri tehnici
Construită în 1903, la Şantierul Naval Turnu Severin, nava "Cetatea" are o lungime de 34,35 metri şi o lăţime de 4,82 metri. Propulsia era asigurată de două roţi cu zbaturi, puse în mişcare de o maşină cu abur de 130 CP. Viteza medie a navei era de 15 km/h. Deservită de un echipaj format din 14 oameni, "Cetatea" era specializată în lansarea şi ridicarea geamandurilor. Nava a fost reparată capital în 1980 la Şantierul Naval Orşova şi a fost în exploatare în perioadele 1903 - 1978 şi 1980-1982.
