La începutul lui februarie acest an, presa locală era asaltată de intenţiile fostei conduceri a Consiliului Judeţului de a continua proiectul Muzeul Satului din Pădurea Gârboavele. Deşi mulţi au criticat în fel şi chip investiţia realizată acum trei ani, managerul proiectului, Eugen Chebac, vorbea la începutul acestui an de o extindere cu alte trei case tradiţionale, un han şi o biserică. Bineînţeles, era vorba şi de alţi 400.000 de euro finanţare, cărora să li se pună cruce, cum se spune, după schema aplicată şi la prima etapă a proiectului: 90 la sută de la Uniunea Europeană, restul din bugetul judeţului.
Etnograful Eugen Holban, cel care a avut ideea unui muzeu cu locuinţe tradiţionale încă de pe vremea când judeţul era condus de prim-secretari, susţine că, într-adevăr, mai sunt locuinţe tradiţionale cu specific de zonă ce ar trebui recuperate, dar şi o moară cu zbaturi. Artistul popular Paul Buţă, care a contribuit la dotarea actualului muzeu, susţine că ar fi vorba şi de nişte case de breslaşi (a fierarului, dogarului, ţesătoarei) ce ar trebui refăcute şi conservate, ba chiar şi o moară de vânt unicat din zona Comăneşti de Cavadineşti.
Investiţia iniţială, derulată sub preşedinţia şi semnăturile decisive de pe documente ale lui Eugen Durbacă, preşedinte CJG, a stârnit critici vizavi de sumele exorbitante cheltuite, dar şi vizavi de calitatea lucrărilor.
Recepţii ireproşabile, muzeu închis pentru reparaţii
O vreme, din cauza problemelor, muzeul a fost chiar închis. Comisiile de recepţie, la terminarea lucrărilor şi la sfârşitul perioadei de garanţie, nu au avut însă vreo obiecţie, deşi erau compuse din nume sonore, competente şi cu putere de decizie: şeful Centrului Cultural Dunărea de Jos, Răzvan Avram, directorul Muzeului de Istorie, Cristian Căldăraru, directorul firmelor proiectantă şi constructoare, arhitecţi, şefi de direcţii din CJG. Lume multă, observaţii ioc, finalitate neîndeplinită.
