Deşi ştiu că exist mulţumită Apei şi că am citit foarte mult despre Apă, nu (m)-am îndrăznit să scriu nici un strop... despre Apă! Nici un pic nu am catadicsit să des/compun măcar una Odă Apei! Nici măcar în vin nu am turnat o picătură de Apă... pentru că nu-mi permit să stric Apa! Apa a inundat Pământul pentru că Potopul chiar a fost Necesar! Dacă n-ar fi Apa, nici piatra n-ar fi... deşi Apa trece, iar pietrele rămân! Fără Apă, nu există Rai! Fără Apă, nu exi ...

(!) nu ştiu cum se întâmpla că, de fiecare dată, când mă duceam acasă, mama şedea senină şi tristă în faţa porţii şi era foarte frumoasă şi cu mâinile întinse spre dragul ei de băiat ajuns să rărească din ce în ce mai des dorul de părinţi şi de satul pe care l-a înţeles din vorbele şi din dragostea ei - femeie de cuvânt şi de pace întotdeauna, chiar dacă plângea deseori şi aştepta până răsărea luna, până răsărea soarele... până într-o iarnă cu mu ...

Consideraţiuni şi motivaţii de Viaţă şi de Moarte m-au determinat să umblu prin jurul clădirii fostei halte Docăneasa, aflată pe linia ferată Galaţi-Bârlad, dincolo de Tălăşmani, după ce laşi în urmă feericul târg Bereşti şi treci prin cel mai lung tunel din România! Clădirea despre care fac vorbă aici (cum sunt şi alte multe clădiri specifice de pe aceeaşi rută şi de pe alte rute din Ţara lui Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul) e o ruină! Nu cr ...

MOTTO: "sau doi egal cu patru - altă sferă   limită de, ori nu - fără adresă,   umbra luminii peste: frontieră   abandonată-n propria-(i) viteză"                                            [Iolanda Cremene]  aceea-i din partea aceasta./ aceasta-i din partea cealaltă - nici una, nici alta nu-i bună./ şi una şi alta se scaldă în ape continuu tulburi/ - ca două perfide harance - (s)curgându-se una într-alta:/ în pururea două duşma ...

Iată, aici e una dintre fântânile Copilăriei! Din care beam apă când umblam la seceriş, la praşilă, la şcoală, la bibliotecă, la jucat poarca şi ţurca, la păscut vaca mare şi galbenă şi dreptunghiulară, care m-a învăţat botanică şi mi-a dat lapte pentru ca să cresc mare şi viteaz şi naiv...şi care a plâns omeneşte când m-am dus cu tata s-o vândă-n oborul iarmarocului, la Drăguşeni! Iată, aici e încă una dintre fântânile a Copilăriei! Cu salcie, ca şi cea ...

(!) a plecat fără să zică/ dacă vrea dacă nu vrea dacă ştie dacă poate/ vro ceva sau altceva cred că n-are ce să ştie/ ce să poată şi să facă într-o lume năzuroasă/ delirantă şi buimacă (!)   (!) şi acuma-i unde este/ locul ei (ne)cunoscut şi ar vrea să se întoarcă/ dar nu are început nici sfârşit nici alinare/ are doar (ne)norocire de a zice că (nu) vede/ dacă-i o în(de)plinire (!)   (!) stă pe margine şi tace/ şi refuză orice-ar zice careva că-i mai r� ...

Odinioară...cineva zice că vine Toamna! Cică vine imediat! Cică dinspre Iaşi vine! Cu trenul acela de dimineaţă! Acela de şapte ore şi şaptesprezece minute! Cam pe la ora zece, zece şi ceva, cred că ajunge în Galaţi! Trebuie s-o aştept în gară! Mai ales că trenul acesta-i unul de frumoasă amintire! Pentru că, odată, când Toamna nu mai voia să vină şi am aşteptat-o trei zile şi trei nopţi în gara tristă şi pustie, din acest tren a coborât Maria! Şi eu, în entuzia ...

cică durerea-nnobilează şi căleşte, cică-ntru pururi nu se poate fără ea – sărmanul IOV se-ntâmplă zilnic, româneşte, din ce în ce mai mult, mai des, parcă CEVA dintr-un străfund mai abitir decât IDEEA dă dezlegare la căinţă şi dureri pe-acest picior de plai DIVIN...şi de aceea omul prezent nu are MÂINE şi nici IERI !!!   cică aceasta-i FERICIREA exemplară – să ai doar AZI, să-ngenunchezi şi să te-nchini, să fii smerit de bună voie, să te doară DE/SĂV� ...

Mi s-a dat şansa/ norocul de a le vedea o dată, numai o dată, pe luciul unui lac uriaş, în mijlocul unei păduri din mijlocul unui oraş din mijlocul unui continent din mijlocul unui pământ... din marginea unei galaxii! Erau multe, foarte multe! Negre şi albe! Într-o tăcere desăvârşită! Aşa, ca într-un ritual al dumnezeirei pe cale de dispariţie! Aşa, ca într-o procesiune a ultimului miracol existenţial! Aşa, cum numai singurele fiinţe ale candorii universale (mai) ştiu s� ...

din prima clipă a-nceput să mi se pară că nu-i nimic frumos şi sfânt şi-adevărat, că totu-i fals şi viclenie şi gargară - vis pus pe scenă de principiul INCREAT n-a doua clipă a-nceput să mi se pară că e la fel ca-n prima clipă - şi n-am plâns, n-am dat cu parul în substanţa FUNCIARĂ, am râs cu lacrimi, fără noimă, ca un mânz n-a treia clipă a-nceput să mi se pară că sunt ca-n prima, ca-ntr-a doua... că nu sunt decât erou într-o scenetă ORDINARĂ, într-un s ...