Este...pentru că a fost şi-aşa trebuie să fie: hai să-ţi spun a...b...c...dar şi o darie, Marie!   Este...pentru că a fost călimara plină-plină cu cerneală-n care-a plâns revelaţia divină!   Este...pentru că au fost dări de suflet şi de samă... numai grijă pentru tot, dinspre tată, dinspre mamă!   Este...pentru că au fost cei ce mângâie şi iartă: ochi de mamă-nlăcrămând numai artă pentru artă!   Este...pentru că au fost scrise-n cărţi şi în caiete n ...

La început n-a fost Cuvântul! N-a fost nici Alfa şi nici Omega! Nici Răul şi nici Binele! La început...(cu Î mare!)...a fost exact ce poate fi înainte de Început, adică exact ce-i şi după sfârşit...(cu S mare, desigur!)...Nici măcar Abstractul nu a fost, darămite Concretul! Nici măcar Nimicul! Apoi...(una câte una, unul câte unul)...au apărut Toate, a apărut Totul! A apărut Tot ce se vedea şi Tot ce nu se vedea...şi din care mai există Tot ce se vede şi Tot ce nu se ved ...

Moto: "clipa îngroapă orele în sete/ şi oazele fac apă la genunchi/ poetul scrie pe nisip sonete/ cu genele în formă de triunghi!" (Iolanda Cremene)Uită-te pe fereastră...sunt la poartă... adu-mi, te rog, oleacă de apă... (oleacă de apă din marea moartă, dacă marea vie-i secată)... acuma, chiar acuma, cât mai degrabă!   Uită-te pe fereastră...sunt în ogradă... am intrat aşa...mor de sete... (sunt manuscris de la marea moartă, abia se mai văd cuvintele)... numai tu mă ...

Acolo... unde toate casele stau şi trăiesc şi mor la marginea satului, şi unde toţi oamenii sunt din ce în ce mai puţini şi mai rari, şi unde păsările îşi fac şi îşi cară cuiburile în spinare, şi unde încă mai pulsează istoria în câteva inimi de cai, şi unde numai Ileana şi Zmeul şi Făt-frumos mai merg la Bibliotecă, şi unde nici o lacrimă parcă nu mai cade-n amintirea celor care au sfinţit cele mai frumoase şi mai blânde coclauri din Lume, şi unde toată vale ...

!vino să iei... (şi tu!)... că se termină... mai am destule, însă e năvală... şi mă spăimânt că poţi rămâne fără, sub luna veche, nouă, plină, goală, sub cerul mincinos şi criminal, păzit de domnul lucifer... mătincă acest perfid lacheu dumnezeiesc (mi) l-a zvârlit cât colo pe turbincă... l-a dat afară pentru că ştia cum şi necum... deoarece... fiindcă! !mai am destule... şi-ncă mai aştept în poartă, la fântână şi în gară... poate ajungi să vezi că ...

Sunt înainte de a fi aicea şi taman acu... şi-ntreb şi-ascult ce încă nu-i: poate că da, poate că nu! Mătincă am s-ajung şi eu unde au fost cei care nu-s... [astfel ascult şi cred că (n)-am nimica-n minus ori în plus!] Şi merg şi merg... însă nu văd... măcar e bine că aud jos supra sus, sus supra jos... sus fără nord, jos fără sud! Dar dacă stau? dacă nu merg? dacă-i un vis al nimănui? atunci, la ce să mai întreb al cui? a cui? ai, ale cui? Sigur că nu!... fru ...

Libertate şi Eliberare! Nobleţe şi Măreţie! Răbdare şi Înţelepciune! Suferinţă şi Blândeţe! Curăţenie şi Respect! Regalitate şi Stăpânire!... Scriu aici doar câteva, numai câteva dintre calităţile/însuşirile pe care mi le arată existenţa în Trecut şi în Prezent şi în Viitor a Măriei-sale, Calul!... Patrupedul care a „făcut” mai mult de jumătate din Istoria pe care Nemernicia-sa, Omul, o schingiuieşte, o falsează, o denaturează, o siluieşte, o scuipă, ...

!mie da... dar ţie nu.../ se petrece chiar acu dinspre-acolo spre aici/ sigur-sigur nu la ghici dinspre-atuncea spre acum/ la bucată la duium pur şi simplu fără fast/ de ne-vastă şi ne-vast de înalt şi de adânc/ fără vrajbă la oblânc pe concav şi pe convex/ către dura lex sed lex! !mie nu... dar ţie da.../ chiar acuma şi aşa se petrece tot de tot/ prin zăpadă şi prin glod printre-aceia care nu-s/ dară sunt nimic în plus pentru cei minus nimic/ dacă zic dacă nu zic dac� ...

A fost odată o soprană! Nu ştiu de ce părinţii săi au botezat-o Arbaleta, însă nu asta-i cauza desfăşurării/ înfăşurării cestor cuvinte-n cest colţ al iscoditorilor fără cusur, fără frontiere şi fără cont în bancă! Şi, după ce că are nume frumos, dar şi bizar, seamănă leit cu o lebădă albă când nu se îmbracă în negru, şi neagră când nu se îmbracă în alb! Spre deosebire de pasărea-lebădă, soprana Arbaleta cântă înainte de moarte! Cântă... şi-i ...

uite-aşa m-am aprins şi-uite-aşa ard şi ard... lăcrămez dinadins şi mă uit peste gard şi privesc peste timp peste vreme privesc şi aştept să mă schimb din cest rai pământesc să mă duc în cel iad uite-aşa să mă duc... oare ce s-a-ntâmplat de nu-s flăcări pe rug oare cine mai vrea să mai stau să nu plec să rămân uite-aşa strâmb naiv şi întreg uite-aşa m-am aprins şi de dor şi de drag... stau cu braţul întins şi nici umbră nu fac stau cu braţul întins ...