Ce somn!... ce minune scoboară din vis/ şi-mi bate la poartă!...şi dorm... şi mă-ntreb: oare cine-a închis/ şi cine mă iartăde cele păcate mai mari şi mai mici/ şi multe şi dese,cam câte au fost şi s-au dus de aici/ atâtea mirese?Mă duc să-i deschid şi s-o văd şi să-i cer/ sărutul din urmă...acel care-mi şterge tristeţea din cer/ şi jalea din turmă,fiindc-am lăsat-o acolo, atunci,/ cu câinii, departe,aşa, fără fluier şi fără porunci,/ mâncare la moarte!...Ş ...

Pe omul acesta îl ştiu dinainte de a-l cunoaşte...(el zice că mă cunoaşte dinainte de a mă şti)...ce om este omul acesta! - îmi spun şi mă mirvăzându-l fericit în fiecare zi! Parcă ieri l-am văzut la coadă la pâine...(murmura mărunţel nişte înjurăturifiindcă mai avea un cumpărător în faţăfoarte liniştit şi lămurit şi murdar de firimituri)! Stătea la coadă la pâine şi mânca pâinecumpărată de ieri, cumpărată de alaltăieri...(eu nu mâncam nimic la spat ...

Aici, taman aici, unde mă pregătesc să scriu această lucrare de control, locuieşte satul. Satul acela, fost acesta. Şi, aici, exact aici, în fostul acesta, toate casele sunt la marginea satului, parcă aşteaptă pe cineva. Parcă aşteaptă aşa, continuu, pe cineva discontinuu. Pe cineva, care vine rar, ori nu mai vine, ori a uitat că suflarea satului, cu tot cu sat, stă numai al marginea satului şi nădăjduieşte până la moarte. Şi nu numai că nădăjduieşte, ci şi crede. Aic ...

Uite: pe strada Domnească, alături de o bancă veche şi încărcată cu amintiri rele şi bune, văd un om/bărbat fără picioare, cum stă şi tace într-un cărucior! Lângă el, pe bancă, stă o femeie naltă, distinsă, tăcută, elegantă, rece, în rochie clasică, picior peste picior!Uite: bărbatul acesta nici nu vorbeşte, nici nu lăcrămează, nici nu se vaietă că-i nenorocit! Dar nici nu întinde mâna! Şi nici nu cere cu vorbe! Şi, chiar dacă nu cere, nici eu nu am să-i d ...

(!) de când nu mai vine maria/ miroase-a pustiu în grădinăşi luna nu vrea să răsară/ nici nouă, nici goală, nici plină (!) (!) nu pot înţelege de cine,/ de ce, până când, până unde/îi este atâta de frică/ şi-mi pune pustiuri sub frunte (!) (!) încolo, încoace, aiurea/ măsor aşteptările toate,dar nici o scrisoare nu vine/ să-mi spună ce face departe (!) (!) vin păsări mai grele ca vremea,/ mai lungi ca lumina pe caremi-a dat-o maria, odată,/ din singura ei lumâ ...

Ca mâine... vine Primăvara,/ ca mâine... musca dă din coate/ ca să ajungă primă doamnă/ şi controloare pe gunoi,/ va suge sângele zăpezii,/ va linge oase de ce date.../ iar noi ne vom striga din moarte/ toţi Voievozii înapoi!// Sosi-va domnul Alexandru/ cel Bun, să mângâie Norodul?/ Sigure că da!... Şi-o să ne spună/ că suntem blegi, şui, mameluci?/ Sigur că da!... Şi-o să ne-nveţe/ cum ne salvează eşafodul?/ Sigur că da!... Dar musca noastră/ ne ţine Ţara pe chit ...

ea nu a fost o dată ca nici o dată/ ci este o dată ca tot de-a unael nu a fost un dat ca nici un dat/ ci este un dat ca tot de-a unulei nu au fost odată ca niciodată/ ci sunt odată ca totdeaunaei sunt pentru că trebuie/ să răsară şi să respecte soarele şi lunaei sunt fiindcă trebuie să ningă/ trebuie să plouă şi să fie pacefiindcă ne trebuie şi primăvară/ şi vară şi toamnă şi iarnăşi ne trebuie şi dimineaţă bună/ şi ziuă bună şi "vino încoace"seară bună ...

Te rog să-mi aduci o scrisoare acum,de-acolo, de-atuncea,de când mă jucam cu şotronul pe drum,                                                 cu zmeul şi crucea!!!Te rog să-mi aduci o scrisoare, te rog,de-atunci, de la mama,să văd cât mai am şi mai dau (ne)noroc,                                                 şi poate-mi iau samace mult am pierdut prin plecare aici,n-acest strâmb departe ...

Cu atâta intensitate pot pentru ca să mă gândesc la tine şi cu atât de mult zor şi dor pot pentru ca să vreau să vină iarna, încât chiar te văd aievea şi chiar aud cum începe să ningă. Te văd venind dinspre "nordul obiectelor" (cum zice poetul Ioanid Romanescu)... dinspre nordul tuturor obiectelor mele şi dinspre nordul tuturor obiectelor tale. Chiar şi dinspre nordul cel mai apropiat de sud te văd. Chiar şi dinspre nordul obiectelor fără nord te văd cum vii. Chiar şi d ...

Stau de mult în gară, din secunda zero.../ ceasurile parcă merg invers şi mint,trenul întârzie, vine şefa gării/ îmbrăcată-n negru şi abia vorbind:nu mai am bilete pentru viaţa asta,/ strângeţi-vă mâna şi plecaţi acum, unde fiecare ştie că-l aşteaptă/ începutul altui fără capăt drum!n-am nici pentru moarte... toată astă lume/ le-a luat pe toate, cred că s-a grăbit să ajungă prima tocmai unde are/ chiar deşertăciunea gâtul pe cuţit!să ajungă prima tocmai und ...