Hai să-mi macini veşnicia,/ doamna mea moară de vânt...şi să faci o turtă mare/ de la cer până-n pământ,şi s-o dai la plecătoare,/ şi s-o dai la stătătoare,să mănânce fiecare/ frumuseţe cântătoaredin senin, din întâmplare,/ din răspuns, din întrebare,şi din zare până-n zare/... altfel, tremură şi moare!După ce-mi termină timpul/ veşniciei (tot) mâncând,macină-te şi pe tine,/ doamna mea moară de vânt...fă-te turtă, dă-te celor/ care cântă în cais,în ...

Dacă toată viaţa face parte din toată moartea, şi dacă toată moartea face parte din toată viaţa, şi dacă ştiu cât/cum linia infinitezimală dintre aceste două elemente fireşti/barbare... oare la ce mama zmeilor mă mai înclin în faţa zidurilor oarbe ale in/diferenţei în puzderii pe scoarţa acestui rotund? Dacă nimeni cultivă nimicul, şi dacă nimicul se lasă cules de tot... oare la ce mama pădurii mai sper să se îndrepte ce-i strâmb prin definiţie, şi încă şi ma ...

Mă rog să-ţi fie bună seara toată,mă rog să-ţi fie sufletul frumos…să poţi ajunge unde curcubeuldi/stins al amintirii se dă josşi vine la fereastra cu muşcate,cu ochii tăi, cu aşteptarea ta,să-i torni adânc şi nalt pe ne/dreptate,şi din tăcerea şi uimirea measă-şi ia odihnă, visuri şi oglindă…şi, mâine, nou-născut, să se aprindă!Mă rog să-ţi fie bună seara toată,mă rog să-ţi fie sufletul frumos…numai aşa des/facerea luminiibinecuvântă ploaia până ...

Ăsta nu-i un oarecare câştigător la cea mai mare ademeneală internaţională din R.C.R. (Republica Capitalistă România, adică)! Ăsta-i chiar unul dintre cei mai delicaţi, dacă nu cumva singurul delicat dintre jucătorii încă împătimiţi/înrăiţi în goana după pâraie de lapte, cu maluri de mămăligă! Se întrebuinţează zi de zi şi noapte de noapte numai în direcţia asta! Şi cu atâta sârguinţă şi sacrificare fizică şi sufletească, încât îi curg hainele de pe ...

Viteaz ca-n cărţile cu laşi,puneam des/cântece pe foc!...şi printre plânsuri (te)-auzeam:nu mă mai joc!... nu mă mai joc!...Mi se părea mirobolantcest rit bizar, spăimântător!...şi printre plânsuri (te)-auzeam:ştii c-o să mor!... ştii c-o să mor!...Greieri şi fluturi talentaţiîn ceastă ardere de tot!...şi printre plânsuri (te)-auzeam:eu nu mai pot!... eu nu mai pot!...Ţanţoş, viclean, triumfător,puneam des/cântece pe foc!...şi printre plânsuri (te)-auzeam:nu cer no ...

Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 (cum zice Nichita, antrenorul de îngeri) că n-am ce căuta pe planeta asta (vai de cucurigu ei!) dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi, astfel, am intrat în macabrul şi în goticul şi în horrorul şi în disperarea celui care mi-a marcat adolescenţa şi sufletul, mai ales cu "Annabel Lee", "Corbul" şi "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Abia după această marc ...

Absenţă dragă, te anunţ/ cu mare bucurie:la trei ş-un sfert fac un denunţ/ istoric, să se ştiecă sunt umplut pân-la refuz/ cu milă şi candoare,că tolerez şi iert şi scuz/ în orice-mprejurare,că n-am nimic în plus decât/ o genă generoasă,care mă-nvaţă să nu râd/ când mortul stă pe masă,care mă-nvaţă să nu joc/ trădare, ură, sfadă...şi să nu-mi ţin pe lângă foc/ Statuia de Zăpadă!Absenţă dragă, dacă poţi,/ să fii şi tu prezentăla trei ş-un sfert, ...

Mi s-a vorbit foarte mult despre ea. Unii chiar mi-au descris-o cu lux de amănunte, fără să le cer, fără să aibă vreo obligaţie, deşi stimabilii nu prea ştiau şi nici nu au învăţat cu ce se mănâncă această doamnă prezentă la începuturi, când "a fost Cuvântul"... apoi, din ce în ce mai rară, dacă nu pe cale de dispariţie. Alţii, urlând din toate măruntaiele anatomiei lor inutile, mi-au spus ce suprafaţă are, cât de înaltă-i, cât de lungă-i, cine-i duce dorul ...

Mă dau (din adânc) mai adânc... mi se pareprea lung şi prea lacom cest jos vertical,prea cinic şi gol să mai spun că nu doareUitarea rămasă năucă pe mal!Nu-i nimeni pe margini să-ntindă o mânămăcar de adio (răspuns la-ntrebare)...Cobor... se aude Uitarea stăpânăeternă pe Tot ce-i Nimic în mişcare!Mă sui (din înalt) mai înalt... mi se pareo bestie strictă cest sus vertical:n-aude, nu vede, nu cere iertareUitării rămase năucă pe mal!Şi urc... (nu mai sunt orizonturi ...

Mă duc în piaţă să cumpăr seminţe pentru papagal. Nu mănâncă mult, dar nu-l pot trece cu vederea. Mai ales că, arareori, când stă şi meditează sub trandafirul japonez, îmi umple duhul şi văzduhul odăii cu triluri asiatice tămăduitoare din repertoriul său misterios. Sărmănelul tropical rătăcit prin temperat continentala şi mizerabila in/cultură europeană abia-şi mai duce zilele din cauza mârlanilor făcători de zgomot, toată ziua şi toată noaptea, fără oprire, ...