!cum atunci pe mâinile bătrâne se aşează ultimul sărut până când nu ştiu mi-aduc aminte până la-nceputuri m-a durut! !până la-nceputuri când spre seară se-ntorcea din vale şi din deal şi mereu era cea mai frumoasă pe drumeag sfinţit extemporal! !şi stătea o clipă lângă poartă căutând cu ochii primprejur doamne cât de naltă osteneală în adâncul sufletului pur! !doamne câtă grijă şi răbdare pentru casa noastră de atunci cu petunii şi cu cer la uşă şi c ...

Da, mă cheamă pădurea! Oare ce vrea să-mi spună? Cred că s-a săturat de atâta şi atâta tăcere! Sunt convins că vrea să-mi mărturisească cine a nenorocit-o! Şi cine a furat-o mai ceva ca-n codru! Cum va să-mi spună, oare? Că doar nu-i om, n-are gură, n-are proprietăţile pădurarului Hurduc, să zicem! Dar dacă are, însă eu n-am „putere” să înţeleg?... Deja o aud, aşa, ca o murmurare dintr-un departe, tocmai dinspre Tâmpa, tarlaua de dincolo de pădure! Aud: „Î ...

Circul spre Bârlad. Pe drumuri lăturalnice, nu pe şosea. E mai bine prin colburi. Fiindcă merg per pedes, cum trimişii departe, să ducă veşti, să aducă veşti. Trec de Târgu Bujor. Deja am o zi şi o noapte (cu opririle pentru mas) de când m-am plecat din Galaţi. Mai am un orizont şi ajung la Vârlezi. Mai am o vale lungă şi-s la Crăieşti. Şi-s la Ghingheşti. Gata, mai am oleacă şi intru-n Bursucani! Sunt pe tarlaua căreia-i zice la Tanc! Totu-i paragină! Buruienile se ia ...

!la primul pas prin clipă era toamnă cu noaptea-n cap şi-n zori...era frumos... septembrie umbla prin crizanteme cu vântul stat din batere pe jos!   !şi s-auzea bătaia unei inimi cum (dintr-un ceas) întâiul clar tic-tac, şi-un cânt legănător, şi-o voce (p)lină cu dor, cu nani-nani şi cu drag!   !şi s-auzea bătaia unui clopot, dang-dang, bună vestire-n lung şi-n lat... pornea o viaţă nouă înspre moarte, cu trecere (sortită) prin păcat!   !şi s-auzea bătaia unei aripi ...

(continuarea de ieri) Aş bea vin de viaţă lungă, sau măcar de viaţă scurtă, să mă-mbăt ca porcul: criţă, lemn, beton, simetric, turtă; să mă caute nevasta cu divorţu-n buzunare, că i-am pus pelin pe viaţă, nu i-am dus măcar o floare; să mă facă bou, surcele, aşchii, pleavă, maioneză; să mă dea din Timp afară, să mă scoată din viteză... c-am iubit-o fără mască, pân-la toamna viitoare, fără lacăt la fântână, fără rost în calendare... dar i-am spus c� ...

!mi-aduc aminte: n-am ştiut/ că-i tot aici, dar nu se poate...! deci, aşa dar: nimic-nimic.../ puzderii de singurătate!   !mi-aduc aminte că n-am vrut/ să-nvăţ mulţime de păcate, că sunt primejdie, naiv/ legat cu mâinile la spate!   !mi-aduc aminte: ce adânc/ bătea un clopot să-mi arate că doar aşa pot să rămân/ frumos cu visele curate!   !că doar aşa...dar nici aşa/ nimic nu-mi sare în bucate, nu-mi cade laptele-n păsat,/ nimic nu-mi cade cum se cade!   !totu-i puţ ...

!aşa te rog frumos: te rog frumos, mai lasă-mă la tine, în livadă, să-mi pun culcuş într-un cireş amar, cu frunza şi cu floarea deodată!   !şi am să cânt cum am cântat mereu, de facere, de somn, de legănare, noapte de noapte, pân-or creşte mari fructele-n pom şi puii în cuibare!   !şi ai să vezi cum poamele se coc... şi puii cum sunt gata de zburare... cum cad...cum se înalţă...şi cum vor să-şi ducă rostul în continuare!   !aşa te rog frumos: te rog frumos, mai ...

Astă-seară, pe la ora când strigoii trec la treabă; când nu mai funcţionează printre blocuri nici o babă; când moşnegii stau în casă şi prind molii pe căciulă; când chiar şi atomii hâtri cască lung în moleculă; când găinile buimace se bălăngănesc pe creangă; şi când aurul din ghiuluri ţine rece pe falangă; când chiar hoţii stau în găuri, după plina zi de muncă, şi verifică proverbul: bani în cap şi minte-n pungă; când căldura cade lată tocmai la intra ...

Tocmai atunci...stau sub trandafir şi mi se pare că (mă) gândesc la Nimic. Stau sub trandafir şi mi se pare că (mă) gândesc la Tot. Sub trandafirul sălbatic. Sălbatic, dar blând. Mai blând ca un om sălbatic. Mai blând ca un om domestic. Trandafirul stă la marginea pădurii. Pădurea stă la marginea satului. Satul stă la marginea drumului şi tace. Drumul stă la marginea cărării şi merge. Cărarea stă la marginea ne/mărginirii şi a/duce încolo şi încoace. Cărarea care ...

!tot pogor încetul cu încetul până când mă-nghite alfabetul până când începe să-mi tot fie tot pentru de-a pururi poezie!   !sunt în urmă ori sunt înainte nimenea nu cumpără nu vinde nu exist-aproape nici departe tot nimic în viaţă şi în moarte!   !bună stare poate stare bună cam totuna-i sau tot una sună spre încoace spre încolo cică tot ce-i clopot nu-i la o adică!   !fâlfâie-m brocarturi un adio lipsă întru care-oi tot privi-o pur şi simplu cu aceeaşi mare ...