Faceţi linişte în tranşee! Vă ordon, faceţi linişte în tranşee! - tună comandantul ciuruit de gloanţe rătăcite, obligat de cuvântul/ordinul altor şi altor mulţi distinşi comandanţi. Nu vă jucaţi cu duşmanii! Voi sunteţi duşmanii lor! - abia mai răsuflă acelaşi comandant în cădere liberă, sătul de frică, plictisit/scârbit de târcoalele corbilor diletanţi. Soldaţii se uită între ei, se uită fiecare în raniţa fiecăruia, să caute şi să-şi aducă-aminte ...

ce frumoasă erai ce frumoasă erai timpul meu luneca pe o gură de rai îţi spuneam poezii şi nimic altceva ce mai lună era ce mai lună era! uneori eram înger alteori eram drac şi ce fluier de os şi ce fluier de fag adunam licurici şi veneam repeziş pe înalt pe adânc pe furiş pe costiş să-i aştern unde stai uite-aşa şi aşa să visezi minunat şi încet nu cumva de atunci pân-acu au trecut ehehei în trecut şi ai lui şi ai tăi şi ai mei şi credeai că-s aşa şi aşa c ...

Ieri, în drum spre autobuzul care circulă de rupe asfaltul şi face legătura între „dormitorul” Sfântul Lazăr şi gara CFR, întâlnesc două persoane (şi personaje) foarte cunoscute în spaţiul Mioritic a/real: Ion Mutelcă şi Vasile Cherpedin. Ceşti doi octogenari se duc în/spre marginea oraşului. Se duc pentru ca să ia o gură de aer curat şi oleacă de linişte. Fiindcă (în inima putregăioasă a Noului Galaţi) aieste două elemente strict trebuincioase senectuţii... ca ...

!să pot cu aceste cuvinte ajunge în colţul opus l-aş spune pe-acel ce mă vinde aş spune ce încă n-am spus! !mă ţine ceva la fereastră mă ţine de când sunt născut mă ţine o frică de-a voastră şi-o teamă de-a mea de-nceput! !îmi trece prin geamuri o piatră zvârlită de unde nu ştiu cu milă un câine mă latră să ies şi să fug în pustiu! !nu pot cu aceste cuvinte dar vreau sclav în colţul opus nu pot nici cu alte cuvinte voi ştiţi şi vedeţi ce n-am spus! ...

!cât mai trăieşti să nu mă mai faci fir de iarbă pentru cai ştii caii pasc foarte uşor pasc mult şi bine până mor! !până mor ei până mor eu fără să afle dumnezeu ne-au dat la toate şi la toţi patru picioare patru roţi! !n-am să te mai cât mai trăiesc în visul tatălui ceresc fac frunză verde fir mohor să saturi caii până mor! !până mor ei şi până când va să rămână pe pământ stingându-se încet uşor doar umbra mea şi umbra lor! ...

"Vezi orizontul? E ăla din vârful dealului. Nu se vede, însă-i acolo. Vezi unde-i acolo? Pe fiecare vârf se află câte un orizont, deşi nu se vede. Tu vrei să ai orizontul de pe dealul Ciorii, mai aproape, sau orizontul de pe dealul Ciutei, mai departe? Dacă alegi orizontul apropiat, crezi că poţi să ajungi mai repede la el, nu? E o minciună gogonată. Şi ştiu că ai fost de multe ori pe culmea Ciorii. Ai găsit orizontul acolo? Nu l-ai găsit. Ai fost şi pe culmea Ciutei. Şi ni ...

Ţii minte dansul mut al întâlnirii pe calea care duce într-o doară?!... (era tangou, sau vals, nici nu mai ştiu)... şi eu credeam că duce până-n gară! Şi ce volute-n dârdora-ntâmplării ne desenau portaluri spre uitare... era frumos, foarte frumos era... chiar auzeam „drum bun” la fiecare! Şi că plecăm cu trenul tocmai unde nu vine seara să te risipească... dar auzeam şi râsuri şi plânsori dinspre-adâncimea cea dumnezeiască! Şi nimeni-nimeni nu se-ncumeta să ne ...

Vin rece. Din ce în ce mai rece. Vin vechi. Din ce în ce mai vechi. Deopotrivă: şi rece, şi vechi. Deopotrivă: şi substantiv, şi verb. Vin rece şi vechi... dinspre Bârlad. Fiindcă vin cald (din ce în ce mai cald) şi vin nou (din ce în ce mai nou) nu se (mai) poate. Şi toate acestea fiindcă amanta mea, cea mai frumoasă din mijlocul Moldovei de peste tot, e bolnăvioară: face temperaturi... dar face (abia-abia mai face) şi pulpe de post, şi sare în bucate. Sare (în bucate)... ...

Moto: „au făcut copiii noştri dinţi/ muşcă din bunici şi din părinţi/ muşcă din văzduh şi din pământ/ muşcă şi din morţii din mormânt” (Tudor Gheorghe) !am încercat frumos... am încercat cu vorbă rară, blândă şi înceată, să vindec rana liniştii din jur, să-i bandajez fractura, să nu vadă cum fii şi fiice scuipă în obraz pământul scump, şi-i pun urât şi greu pe umerii fărmaţi, cum (blestemând) aruncă pietre-n domnul dumnezeu! !am încercat... da ...

Mă sui în autobuz şi nu mă doare piciorul stâng. Şi nici de-al naibii nu vreau să mă aşez. Fiindcă scaunele-s ocupate cu elevi sârguincioşi. Cu domnişoare şi flăcăi scurgându-li-se cabluri din urechi şi indiferenţă din constituţia ostenită şi firavă de atâta democraţie. Şi nici n-am de gând să cerşesc. Fiindcă nu-mi şade bine la palmares. Odihnească-se în pace tineretul cesta umplut ochi cu osârdie, că tare-i grea şcoala românească modernă şi căpiată de ...