Aproape în fiecare dimineaţă..plec foarte devreme spre staţia de autobuz! Drumul meu trece printre o farmacie şi un aprozar! De obicei, mai ales în sezonul cu frig, nu-i nici ţipenie pe stradă, la ora asta! Însă, ori în faţa aprozarului, ori în faţa farmaciei, văd o femeie cum stă şi cum tace...şi cum priveşte în gol...şi cum, din când în când, face doi-trei paşi la stânga, face doi-trei paşi la dreapta, înalţă mâinile spre nouri...şi iar stă...şi iar tace...şi ...

Încă mai au fântânile apă/ din ochii părinţilor care ne-au aşteptat mereu cu dulceaţă/ ş-apoi au plecat la izvoare să le desfunde şi să le-ndrepte/ spre setea noastră de lumină, şi să se odinească până când/ vor şti că trebuie să vină iarăşi, fiecare cu steaua lui/ curată şi strălucitoare... şi iarăşi ne vor scoate şi pe noi/ din moarte, ca dintr-o uitare!   Încă mai au icoanele pace/ din ochii părinţilor care ne-au aşteptat mereu cu blândeţe/ şi vor ...

În dicţionarele de specialitate, termenii din titlul rubricii noastre sunt explicaţi pe înţelesul tuturor celor care mai ştiu să citească şi mai vor să ştie pe ce lume se află! Şi tot într-aceste dicţionare de specialitate sunt explicaţi şi termenii care definesc produsele Terorii şi Laşităţii! Din nefericire, parafrazându-l pe Mihai Eminescu, „în zadar zice/arată dicţionarul ce-nseamnă laşitate şi teroare,/ umbra nesiguranţei/spaimei se întinde tot mai mare şi m ...

de ce nu-(ţi) citeşti moromeţii?/ de ce nu-(ţi) citeşti idiotul? pământul se duce la vale,/ se surpă, se-ntunecă totul! părinţii se strâmbă la soare,/ copiii se strâmbă la lună, toţi urlă că ziua-i murdară,/ toţi urlă că noaptea nu-i bună! de ce te repezi la icoane?/ de ce te răsteşti la cuvinte? scuipi ţărna din care ţi-i trupul/ şi sudui şi calci pe morminte! de ce te ascunzi după deget/ şi joci ţara-n bumbi cu sperjurii? ori ieşi ca păduchele-n frunte,/ ...

Sigur că da! Mă uit (şi) la mort cum stă lămurit şi definitiv în copârşeul scump, pe măsura valorii comandantului meu din Armata Română! Neamurile sale, mai mult ori mai puţin proaste, nu agreează prezenţa mea la această ceremonie! Cică ştiu ele că am făcut „mişto” de ţeapănul lor fără suflare, când eram la Giurgiu şi mă ruga să-i „compun” poezii pentru gagică-sa, şi că din cauza scrierilor mele l-ar fi părăsit bogheta dumnealui!...Nu ţin samă de uită ...

Oare unde te duci, prietene blând şi vulnerabil ca o aripă de fluture, omule trecător şi biruitor printre ruguri şi printre rugi? Oare unde te duci taman acum, când descântarea descântării greierilor a început să scuture stelele septentrionului pe fiecare cărăruie şi drum, când se aprind pădurile şi florile de toamnă şi când nu credeam că învăţăm împreună ce mai înseamnă viaţă şi moarte în deşertăciunea acestei lumi şi a lumii celeilalte?   Eu cred că te ...

Fiindu-mă la îngropăciunea unui fost camarad – Dumnezeu să-l ierte, că tare m-o mai frecat prin râpile şi prin glodurile şi prin cimitirele Patriei! – mă comport corespunzător cestui ceremonial cernit, smerit, udat din abundenţă cu lacrimi de căprioară, de crocodil, de nevăstuică, de amantă, de duşmani şi prieteni şi bibici şi pomanagii cu/tremuraţi şi întrerupţi de atâta durere de/mascată cu damfuri de rachiu ieftin, cu arome de vin numai bun pentru conservatori.. ...

ia creta şi scrie pe cer: nu mai sunt/ maria aceea cu pasul mărunt, maria aceea cu sânii hapsâni,/ slăvită de proşti şi deştepţi şi păgâni!   ia creta şi scrie direct pe omăt:/ nu pot să ajung, nu mai pot să te văd, nu ştiu de e bine, nu ştiu de e rău,/ da-i foarte departe de sufletul tău!   ia creta şi scrie pe ţărnă: am fost/ marie de dulce, marie de post, marie de carne, marie de os,/ marie înaltă de sus până jos!   ia creta şi scrie pe sufletul meu:/ să şt ...

[tot ce aştepţi ori nu aştepţi întruna/ – (deştepte, proaste, complicate, simple) – cum intri-n Univers, pe orice parte,/ bolborosesc şi-ncep să se întâmple!]   De pildă, iată, înfloresc salcâmii/ când nu au timp şi vreme să-nflorească! [(nu) crezi că asta (nu)-i (ne)hotărâre/ (ne)cruţătoare şi (ne)omenească (?!)] De pildă, iată, ce înaltă stelă/ şi-nchide geamul mult mai înainte de a muri, când vede cum se poate/ ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte! De ...

O zână înaltă şi dreaptă/ şi blândă şi albă ca tine mă vindecă-ntruna, mă rabdă,/ mă dă de citit la oricine mai vrea să înveţe că n-are/ nimic mai frumos într-această ne(mai)pomenită-ntâmplare/ stranie, banală, (ne)fastă şi-mpinsă pe scară, ’nainte,/ ’napoi, unde vrea fiecare să creadă că-şi cumpără-vinde/ iluzia devastatoare!   E zâna aceea...nu poate/ fi alta-ntr-această visare cu braţele lungi, dezlegate/ şi strânse pe clipa în care s-adună ce- ...