Da, aşa mi se pare! Că sunt însoţit de o mie şi una de mirese în mersul meu spre Gară, în iarna aceea, să-l aştept pe tata cu trenul de Bârlad şi cu pâinea noastră cea de toate zilele! Un sac plin cu pâine! Pâine neagră şi mare! Dublă, cum i se zice! Da, chiar aşa mi se pare! Şi chiar aşa gândesc! „ninge cu mirese, doamne, dinspre nord şi dinspre gară,/ şi eu nu pot a fi mire, sunt mărunt şi este-mi frică/ nu cumva să se destrame vraja asta legendară,/ care-mi cl ...

Dacă nu te grăbeşti, va fi foarte târziu, soarele va fi scăpătat de mult, după ultimul orizont, şi luna va purta doliu de mireasă în braţele unui incult! Dacă nu te grăbeşti, va fi ultima eclipsă de pământ, iar zmeul şi făt-frumos şi ileana de mult se vor fi retras în moartea care nu are nimic sfânt! Dacă nu te grăbeşti, frumoaso halucinogenă până la sfârşit, ai să vezi că următorul început e singur şi fără orizont, că-i doar un infinit, un banal infinit! E ...

E timpul şi e vremea să văd salcâmii! Chiar mâine, când clopotele bat pentru chemare la utrenie, mă duc să văd salcâmii! Salcâmii aceia de Acolo şi de Atunci! Salcâmii aceia care sunt singurii păstrători ai amintirilor cu cea mai Frumoasă din Pădurea cea mai Trează din Lumea aceasta! Cu Maria de la Gară, adicătelea! Îi spun Maria de la Gară fiindcă în Gara Docăneasa am întâlnit-o prima oară! Uite-aşa am întâlnit-o! Era într-o iarnă autentică, serioasă, cu năme ...

Intru-n oglindă, sunt în pielea lui:/ cel fără „eu” şi cel al nimănui! Mă uit la cel cu „eu”, la cel cu stea/ şi care urlă: sunt în pielea mea, sunt zeul tău, pierdutule-n oglinzi,/ nu ai nimic şi nu poţi să mă vinzi, eşti zero, eşti soldat nenorocit.../ şi ai săpat un munte de granit, să-ţi fie drum uşor până la ea,/ femeia fără „eu” şi fără stea, femeia care zici că te-a iubit,/ dar eşti banal şi prost ca un chibrit, ai refuzat să stai în pielea m ...

Pe strada Muzicii, la numărul 333, într-o casă veche, dar încă validă, doldora de muşcate roz, roşii şi albe, cu clopoţel de bună vestire la poartă şi cu "câine bun" scris sub clopoţel, încă mai locuieşte un confecţioner/ vânzător de rochii! Rochii de mireasă! Nu de amantă, nu de hoţomancă, nu de piaţă, nu de cafea, nu de bal, nu de paradă! Oare de ce omul acesta croieşte şi coase numai rochii de mireasă? De ce nu croieşte şi nu coase şi pentru alt fel de ocazii ...

O să ţi se pară stranie prezenţa mea la ferestrele tale, pe care le-ai scos din balamale înainte de a pleca fără să-(mi) spui, într-o dimineaţă, să ajungi cât mai repede în ţinutul cu verdeaţă, dar ai uitat să laşi scris pe geam că te vei întoarce într-o seară, când va fi să-ţi fie dor şi va fi să-mi fie inima amară de atâta aşteptare şi singurătate cu ochii pe deal şi pe vale, lângă ferestrele scoase de multă vreme din balamale! ...

1. Pătrat înscris în cerc! cerc în pătrat!/ nimic în tot! sau invers! n-am aflat!/ ajung încet! merg pe ipotenuză!/ secanta la tangentă nu mă scuză!// Renunţ la eu!... nu mai sînt eu de mult!/ sînt surd la tu! nu vreau să (mai) ascult/ cum stai cu eu(l) liniştit la soare!/ mă doare-n trei şi paişpe! chiar mă doare!// O rază! ce-i o rază? o săgeată/ dusă din centru către altădată!/ ce-i altădată? un acum trecut/ şi un atunci înscris de scris pe scut!// Am diametru! ...

sărut şi respect ţărna drumurilor pe care mergi cu (ne)siguranţa (ne)păsătorului a toate ştiutor culeg o nu(mă)uitare de pe (ne)marginea satului pentru ca să vezi de ce nu am murit şi de ce nu am să mor sărut şi respect ţărna drumurilor pe care au mers părinţii către soare-apune ca să ajungă la soare-răsare şi iarăşi să umple şi să pornească iarăşi clepsidra cu altă viaţă şi cu altă moarte deopotrivă şi pentru fiecare sărut şi respect ţărna pe care mer ...

Uite: pe strada Domnească, alături de o bancă veche şi încărcată cu amintiri rele şi bune, văd un om/bărbat fără picioare, cum stă şi tace într-un cărucior! Lângă el, pe bancă, stă o femeie naltă, distinsă, tăcută, elegantă, rece, în rochie clasică, picior peste picior! Uite: bărbatul acesta nici nu vorbeşte, nici nu lăcrămează, nici nu se vaietă că-i nenorocit! Dar nici nu întinde mâna! Şi nici nu cere cu vorbe! Şi, chiar dacă nu cere, nici eu nu am să-i ...

locuiam într-o ciocârlie totdeauna pe drumul fără capăt dintre pământ şi cer într-un cântec totdeauna pe drumul dintre cer şi pământ şi credeam că niciodată n-am să pier că niciodată zborul nu va să fie înfrânt şi că niciodată cuibarul şi văzduhul nu vor fi să rămână singure pe câmpia şi în limba română locuiesc într-un vultur cu picioarele rupte şi umplut cu înaltă singurătate într-o tăcere continuă ca o condamnare perfectă la zbor până când sufl ...