Dacă cereaţi într-un local din America, pe la 1700, un cocktail, barmanul ar fi crezut că vreţi să cumpăraţi un cal de fapt, nu o băutură. Asta pentru că în America secolului XVIII, cocktail făcea referire la un cal căruia i se tăia coada scurt şi apoi stătea înfoiată ca a unui cocoş. De fapt, chiar asta înseamnă cocktail (coadă de cocoş). În română a intrat din engleză sau prin franceză, pentru că francezii au împrumutat şi ei cocktailul.
Când a devenit băutură
Cuvântul cocktail a început să apară în limba engleză cu sensul de băutură alcoolică abia de la 1800. Potrivit unui jurnalist american, această trecere are cel puţin 40 de poveşti diferite. Totuşi cea mai plauzibilă este legată de amestecarea băuturilor la cursele de cai din epoca victoriană. Astfel, de la rasele amestecate de cai a luat naştere o băutură amestecată, numită cocktail. Cea mai amuzantă este, însă legată de ornarea băuturii. Asta pentru că, spune povestea, la finalul secolului 18 un barman din SUA a servit o băutură decorată cu pene de cocoş, lucru care i-a făcut pe clienţi să exclame “cocktail”.
Adaptare românească
Dacă vă gândeaţi că ai noştri se vor chinui să scrie într-un fel şi să pronunţe altfel, v-aţi înşelat. Astfel, potrivit DOOM 2 (dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic), sunt două forme corecte de scriere a acestui cuvânt. Astfel, atât cocktail, cât şi cockteil sunt considerate corecte în limba română. Asta vă va ajuta să nu îi faceţi neştiutori pe cei care scriu aşa cum se pronunţă. De altfel, nu este singurul caz de neologism a cărui scriere este alterată. Motivul este că românii se descurcă mai bine cu scrierea “aşa cum se aude”! Să nu vă mire, aşadar, dacă peste câţiva ani veţi găsi printr-un dicţionar cuvântul “uichend”. Sperăm, totuşi, să nu!
Dacă aveţi sugestii de teme, le aşteptăm pe adresa redacţiei. De asemenea, ne puteţi semnala şi eventuale bâlbe gramaticale de la televiziuni! Şi nu uitaţi, cunoaşterea limbii române vă ajută! Mai mult decât aţi crede!
