În urmă cu peste 40 de ani, pe teritoriul actualului cartier Micro 21, săpăturile erau în toi. Muncitorii nu urmăreau să scoată la lumină vreun site arheologic, ci doar să sape şanţurile viitorului sistem de canalizare. Întâmplarea a făcut însă ca, la o distanţă de doar 50 de metri de Turnul de Televiziune, lopeţile să scoată la iveală, sub privirile uluite ale muncitorilor, trei ţevi de tun şi cinci ghiulele, ce păreau desprinse parcă din poveştile cu piraţi ale copilăriei.
În aceeaşi zi a fost chemat muzeograful Eugen Holban. Dându-şi seama de însemnătatea descoperirii, Eugen Holban l-a informat despre piesele de artilerie găsite şi pe colegul său, muzeograful Dan Râpă Buicliu.
Tun cu monograma sultanului
Între 1973 şi 1976, obiectele găsite îngropate în apropierea malului Dunării au fost cercetate de profesorul Buicliu. Piesa de rezistenţă din această minicolecţie este un tun din bronz, cu un calibru de 120 de milimetri şi cu o lungime de 163 de centimetri, făcut pentru a fi instalat pe o navă militară fluvială otomană.
"În anul 1976, a fost înregistrat la Muzeul Judeţean de Istorie Galaţi. Din studiul făcut de profesorul Buicliu, tunul era datat din perioada 1820-1821. A fost turnat într-un atelier otoman, iar valoarea sa istorică şi de patrimoniu creşte considerabil, datorită turalei (monogramă a sultanului, aplicată, printre altele, pe acte şi pe monede, pentru a le autentifica - n.r.) sultanului Mahmud al II-lea. Astfel de tunuri erau instalate, la comanda sultanului, în special pe navele amiral ale Imperiului Otoman", a precizat prof. dr. Cristian Căldăraru, directului Muzeului de Istorie Galaţi.
O ţeavă de tun, două ipoteze
Potrivit profesorului Căldăraru, prima ipoteză este că tunurile descopeite la Galaţi au fost folosite în timpul evenimentelor eteriste din 1821. Tot atât de bine, însă, ele ar fi putut aparţine şi primei goelete (vas cu pânze, dispunând de două catarge şi velatură diferită - n.r.) construite la Galaţi, între anii 1838-1839 şi 1843. Această navă a purtat numele Emma şi avea instalate la bord cinci tunuri de bronz. În timpul evenimentelor petrecute la Galaţi în 1821, 70 de militari turci au fost ucişi de eteriştii greci. "Ca răspuns la această crimă în masă, de la Brăila (care pe atunci era raia turcească - n.r.) au fost trimise opt caiace înarmate cu tunuri, care au bombardat oraşul şi poziţiile eteriştilor de pe Dealul Ţiglina, de la Cătuşa-Mălina şi din zona de vărsare a Prutului în Dunăre", a adăugat profesorul Căldăraru.
Episodul, descris în cartea lui Victor Cilincă
Scriitorul şi jurnalistul Victor Cilincă a descris pe larg, în cartea sa "Abecedar istoric gălăţean", acest moment de cotitură din istoria Galaţiului. "[...] în Grecia, mişcarea de eliberarea "Eteria", adică "Societatea prietenilor", asemănătoare societăţilor secrete "Frăţia" şi "Junimea" din Ţările Române şi inspirată de mişcările de eliberare din Franţa sau Italia, s-a revoltat împotriva Imperiului Otoman, luptând pentru independenţă. Susţinuţi de ruşi, care însă i-au lăsat baltă, eteriştii au avut în sfârşit o victorie mare: cea de la Galaţi! Unde însă cronicarii au fost mişcaţi de cruzimea confruntării, în care au fost executaţi şi civili turci, chiar şi marinarii turci din echipajele corăbiilor din port, echipaje din mai multe naţionalităţi. După arderea parţială a oraşului de către eterişti, au venit represaliile turceşti, armata venită în vase pe Dunăre răzbunând moartea turcilor din Galaţi, ucişi de eterişti, dar distrugându-ne în întregime oraşul, fără nicio vină", scrie Victor Cilincă.
Aproape două secole de la fabricaţie
În anii 2004-2005, profesorul Buicliu, alături de Carol König, expert în piese de armament, au reluat cercetarea acestei piese de artilerie navală, publicând rezultatele în Revista anuală Danubius, nr. 23/2015. "Cei doi specialişti au fost consiliaţi de turcologul român prof. univ. dr. Mihai Maxim, care, în urma lecturii inscripţiei de pe tun, a stabilit că data certă de fabricaţie este anul 1234 după Hegira, ceea ce corespunde, în calendarele creştine, intervalului 31 octombrie 1818 - 19 noiembrie 1819. În 2006, tunul de bronz cu turaua lui Mahmud al II-lea a fost încadrat cultural şi istoric, de către profesorul Buicliu şi Carol König, în categoria bunurilor de patrimoniu naţional din domeniul istoriei, fiind clasat la categoria Tezaur", a mai spus Cristian Căldăraru.
Tunul va fi expus la Muzeul de Istorie
Dan Râpă Buicliu şi Carol König au considerat că tunul este un artefact militar unicat, ce documentează distinct o perioadă a evoluţiei pieselor de artilerie de factură orientală (otomană) din secolul al XIX-lea, utilizate şi descoperite în România.
În cazul în care sunteţi curioşi să vedeţi la propriu cele trei piese de artilerie, precum şi ghiulelele găsite alături de ele, tunurile vor fi expuse în incinta Muzeul "Lapidarium" (strada Domnească nr. 35), care va fi deschis pentru public, cel mai probabil, în luna decembrie a acestui an.
Sultanul care a reformat un imperiu
Născut în 1785, la Palatul Topkapi, din Constantinopol (Istanbulul de astăzi - n.r.), Mahmud al II-lea a fost sultanul Imperiului Otoman între anii 1808 şi 1839. Perioada sa de domnie a rămas în istorie datorită amplelor reforme administrative, fiscale şi militare, care au culminat cu Decretul Tanzimatului (Reorganizării).
Sursa foto: Muzeul de Istorie Galaţi
