Dacă ar fi să înveţi magie vreodată, cu siguranţă că te-ai simţi aşa cum se simt personajele lui Lev Grossman din volumele „Magicienii” şi „Regele Magician” (primele două din trilogia „Magicienii”). Sunt şanse bune să reacţionezi şi tu la fel de imprevizibil când îţi chinui mintea şi trupul ca să deprinzi controlul asupra unor forţe de neînţeles. E posibil să te complaci şi tu într-un dezmăţ continuu, când constaţi că eşti aproape atotputernic şi că n-o să ai în veci grijile muritorilor de rând. Dar ca să ştii sigur cum ar fi să ai puteri magice, trebuie să citeşti cărţile pe care noi le-am găsit la Librăria Humanitas din Galaţi, de pe Strada Domnească, la nr. 45. Sunt primele două volume din trilogia „Magicienii”, cu care scriitorul american Lev Grossman a atras atenţia întregii lumi. E o sagă fantasy, de la un vrăjitor al scrisului. Volumul al treilea, „Tărâmul magicianului”, va fi, probabil, tradus şi publicat curând.
Iată câte ceva din intriga cărţilor. Lucruri generale, care n-or să vă răpească bucuria de a citi.
Magicienii. Admis ca printr-un vis la Brakebills, colegiul de magie unde numai cei aleşi ajung, Quentin învaţă să facă vrăji (care nu-s chiar ştiinţă pură, deşi seamănă, pe alocuri), iar vechea lui lume trece în planul doi. În scurtele vacanţe pe care le mai petrece acasă, se plictiseşte repede să stea cu părinţii şi se întoarce cât mai curând posibil acolo unde culorii lumii sunt mai vii, iar viaţa pare într-adevăr reală: la colegiul de magie. Acolo se îndrăgosteşte de Alice – o colegă cu un trecut special – şi trăieşte cu ea o poveste de dragoste de început de maturitate. Amândoi promovează examen după examen, îşi aleg un soi de specializare magică şi ajung până la capătul lumii, preschimbaţi în păsări şi animale, pentru a-şi desăvârşi pregătirea. La proiectul de diplomă, Quentin încearcă să zboare pe Lună folosind magia. Alice îşi ia şi ea un proiect greu de dus la capăt. Nu le ies perfect, dar îşi descoperă alte talente. În cele din urmă, după absolvire, cei doi ajung să trăiască împreună cu Eliot şi Janet, magicieni cu mai multă experienţă, într-un apartament luxos. În lumea reală, sunt de neatins şi poate că tocmai asta îi îndeamnă spre dezmăţ. În cele din urmă, relaţia lui Quentin cu Alice are de suferit. Şi tocmai când e pe cale să se destrame, magicienii ajung în Fillory, un tărâm pe care îl credeau fictiv şi despre care citiseră cu toţii, în nişte romane fantasy. În lumea asta de poveste, cu copaci şi animale vorbitoare – ba chiar şi războinice – Quentin şi anturajul său ajung să lupte împotriva unui rău căruia nici măcar nu-i putea bănui imensa putere. Şi viaţa unui dintre ei e preţul victoriei. Plus cicatricile psihice şi sufleteşti ale celorlalţi.
Regele magician. Vrăjitorii rămaşi în viaţă în urma luptei din Fillory ajung regi aşa cum se şi impunea pentru ca tărâmul să existe în bună pace. Fillory e o lume cu creaturi şi legi ciudate şi seamănă mai mult cu cei ai găsi prin Ţara minunilor în care călătorea Alice decât cu cea din Harry Potter. În Fillory, regii pot controla cele mai multe ciudăţenii, chiar dacă nu le înţeleg pe deplin. Doar Quentin are curaj să iasă din amorţeala palatelor fantastice în care erau trataţi ca nişte zei şi să se avânte în necurnoscut. Iar aşa o aventură nu avea cum să se termine cu una, cu două sau să nu fie aducătoare de pericole…
Când vine vorba despre povestit, Lev Grossman e un artizan. Copil de profesori de engleză, a citit mult toată viaţa, iar asta se vede în scrisul lui. Ştie să adauge detaliu astfel încât să nu-ţi îngreuneze lectura, ci să construiască în mintea ta un univers din care n-ai mai pleca în veci, de bunăvoie. Personajele din „Magicienii” şi „Regele Magician” sunt construite pe calapod bun. Nu sunt oameni răi sau buni, ca în poveştile pentru copii, ci caractere complexe pe care le urâţesc dezmăţul, angoasele, alcoolul sau vina şi singurătatea. Sunt suflete pe care le ţin în viaţă dragostea, prietenia, optimismul, curiozitatea şi speranţa. Singura diferenţă între tinerii reali şi cei din saga „Magicienii” e că cei din urmă ştiu magie. Cine-a spus că „Magicienii” şi „Regele Magician” seamănă cu seria „Harry Potter”, n-a citit probabil decât primele pagini din cărţile lui Lev Grossman. În „Harry Potter”, noi n-am citit nimic nici despre sex, nici despre droguri, nici moartea văzută în faţă sau despre infirmitate. Or, în „Magicienii”, acestea sunt preţuri ale magiei, concrete şi apăsătoare. Poveştile lui Quentin sunt de o sută de ori mai reale decât cele ale lui Harry. Aşa că merită citite. Nu-s cărţi chiar subţiri, dar lectura merge repede. Noi le-am citit pe amândouă săptămâna asta, seara, fără mare efort.
Le găsiţi la Librăria Humanitas de pe Strada Domnească, nr. 45.
