nici urmă de ACUM, dacă era să nu se-ntâmple ce A FOST să FIE - nimic mai RAR decât un ALT CEVA ne/aşteptat şi-n pururi SINE DIE puţin mai mult - (s)-ar fi întors din drum, fără preget, IDEEA pentru care se plămădea încet acest ACUM trecut mereu în timpuri VIITOARE mult mai puţin - (s)-ar fi lăsat un ZBOR fără de aripi, fără de cuvinte, îndepărtând sfârşitul URMĂTOR ş-apropiind sfârşitul DINAINTE aşa TAMAN e dat în/spre-nţeles: NICI NU a FOST şi NICI NU va s� ...

E portretul ei, de Atunci... când ne-am cunoscut/întâlnit să câştigăm un loc de „frunte” în această Galerie a „Somităţilor” pătimaşe, în această „Rezervaţie” cu cele mai rare păsări cântătoare, păsări de pradă, păsări de companie, păsări de curse, păsări domestice, păsări sălbatice, păsări de asalt, păsări de vânătoare, păsări de ouă, păsări de pene, păsări de alintare şi consolare, păsări de lămurit că, ştiţi foarte bine, „dacă ...

fluture şi flutură,/ vise vi se scutură, vi se taie zboru-n două/ cu-ascuţiş de lună nouă, sub înalt de lună plină/ umbra vieţii vi se-nclină, iar zigzagul vi se-ndreaptă/ şi neantul vă aşteaptă din secundă în secundă/ să vă-ngroape, să v-ascundă unde nu-i nici "nu-i", nici "este",/ nici "acele", nici "aceste", unde nu-i decât "uitare"/ clară şi nemuritoare fluture şi flutură,/ gândul meu vă zvântură şi vă vrea numai încoace,/ să se-ndemne, să se joace pe z ...

Sigur că da! Ştiu când! Când Maria, care nici nu visa că va să ajungă să menţină conturi cu Răspundere Nelimitată, mă asculta fără să crâcnească, or şoptindu-mi că textele mele îi strecoară în suflet numai "senzaţiile tari" ale Liniştii/Liniştirii, numai chemările magice ale Imprevizibilului! Când mă însoţea tulburătoare, ca o Mireasă a Necunoscutului, să aflăm unde se ascund fluturii când plouă, dar şi să ascultăm ce zgomot face cântecul când moare! Şi ...

A venit pământul şi mi-a dat/ a-nţelege cum (ce) mai înseamnă, cum (ce) se mai spune despre om:/ omul fără ieri şi fără toamnă !!!Mi-a mai dat o dată, însă n-am/ fost atent, n-am priceput nimica ş-am rămas perfect, neştiutor,/ să învăţ grindeiul şi cotiga, boul cel din brazdă, bobul sfânt,/ boul dinspre om, (a)semănarea printre plus şi minus infinit,/ învârtirea vremilor prin care-a fost (ne)hotărâtă soarta mea/ de-nsămânţător şi de sămânţă pe-un picior ...

Contabila îşi şterge o lacrimă imaginară, îmi trimite o miliardime de surâs şi-mi toarnă încă un lichior de cireşe amare! Sunt la limita răbdării şi rezistenţei fizice şi sufleteşti! Dacă în următoarele trei virgulă paisprezece secunde nu-mi spune măcar unde mi-a pus portretul, ori, dacă nu mi l-a pus, de ce nu mi l-a pus, cred c-o părăsesc literalmente, o las baltă şi dispar din acest Muzeu ispititor şi serios  mult mai abitir decât celebrul Cimitir Vesel din Săp ...

mi-i dor de MAMA cum nu mi-a mai fost, ori cum mi-a fost din/totdeauna, poate-i mai bine să-nvăţ moartea pe de rost şi să mă duc plângând, să-i spun şi TATEI că ŢĂRNA lor CURATĂ a rămas ACOLO, pe un DEAL şi pe o VALE, într-un CĂTUN tăcut şi într-un CEAS încremenit în LUTURI CATEDRALE – mi-i dor de AMÂNDOI, în fiecare TRECUT PREZENT AL CLIPEI VIITOARE   mi-i dor de CEI care m-au dat la DRUM, care mi-au zis că moartea NU EXISTĂ, că-i doar un trist ATUNCI ajuns ACUM ...

Parafrazându-l pe poetul George Bacovia, eu stau şi mă duc şi mă întorc şi mă întreb: până la urma urmei, oare ce mai vrea de la mine Maria acestei Societăţi cu Răspundere Nelimitată, Maria acestei contabilităţi ciudate, această Marie din Prezentul Timpului (meu şi al ei) Trecut, această Marie din Trecutul Timpului (meu şi al ei) Prezent? Iată, s-a scurs atâta nisip în clepsidra-i de pe birou, atâta vreme s-a scurs (nevăzută) pe lângă noi, atâţia vizitatori au intr ...

Te rog să-mi aduci o scrisoare acum,/ de-acolo, de-atuncea, de când mă jucam cu şotronul pe drum,/ cu zmeul şi crucea!!!   Te rog să-mi aduci o scrisoare, te rog,/ de-atunci, de la MAMA, să văd cât mai am şi mai dau (ne)noroc,/ şi poate-mi iau sama ce mult am pierdut prin plecare aici,/ n-acest strâmb departe, în care nu-s greieri, nu-s nici licurici,/ iar viile-s moarte şi viii sunt morţi – şi toţi parcă sunt daţi/ să sfarme pământul, să zvârle-n uitare şi MAME și T ...

Da, sigur că da! Ea este femeia din portret! Care va să zică...şi ea a fost pe aici! Care va să zică, aici venea când zicea că are treabă, că nu poate să-mi răspundă la rugămintea mea de a ne întâlni şi de a trăncăni la o cană cu apă aşezată lângă o chisea cu dulceaţă de cireşe amare! Care va să zică, nu-n zadar bănuiam eu că nu-i în regulă comportamentul său! Şi doar îmi spusese gazda mea, tanti Maria lui nea Ion Grigoraş, că domnişoara de atunci era un c ...