Iată, aici e una dintre fântânile Copilăriei! Din care beam apă când umblam la seceriş, la praşilă, la şcoală, la bibliotecă, la jucat poarca şi ţurca, la păscut vaca mare şi galbenă şi dreptunghiulară, care m-a învăţat botanică şi mi-a dat lapte pentru ca să cresc mare şi viteaz şi naiv... şi care a plâns omeneşte când m-am dus cu tata s-o vândă-n oborul iarmarocului la Drăguşeni! Iată, aici e încă una dintre fântânile a Copilăriei! Cu salcie, ca şi cea ...

Moto: „când a bătut la uşă o lumină/ el se uita n-oglindă şi credea că nu mai poate nimeni să vină/ să-i ceară iertăciune şi să-i dea şi a privit şi a uitat să mintă/ şi toată viaţa dat-o-şi-a-n cenuşă tot el era acolo în oglindă/ şi s-auzea cum bate-ncet încet în uşă”                                                                            (Iolanda Cremene) şi mă vedeam pe mine uit� ...

Cică vine Toamna! Vine zilele astea, cică! Dinspre Iaşi vine! Cu trenul acela de dimineaţă! Acela de şapte ore şi şaptesprezece minute! Cam pe la ora zece, zece şi ceva, cred că ajunge în Galaţi! Trebuie s-o aştept în gară! Mai ales că trenul acesta-i unul de frumoasă amintire! Pentru că, odată, când Toamna nu mai voia să vină şi am aşteptat-o trei zile şi trei nopţi în gara tristă şi pustie, din acest tren a coborât Maria! Şi eu, în entuziasmul meu ne/justificat, ...

secanta-risc fundamentală trece ca un sărut-secure prin oglinzi - e nemilos şi e aşa de rece - frumoasa mea, la nimeni să nu-l vinzi !!! îl cumpăr eu - eu nu mai cred în parce, toţi zeii mei degeaba au murit - oglinzile chiar dacă se vor sparge şi voi rămâne fără infinit !!! oglinzile-au multiplicat aiurea iluzia că vei veni curând să-mi tai singurătatea cu securea secantă la tangenta care sunt !!! aştept secanta ca pe-o vindecare, s-au veştejit oglinzile şi mint - eu sunt ...

Mi s-a dat şansa/norocul de a le vedea o dată, numai o dată, pe luciul unui lac uriaş, în mijlocul unei păduri din mijlocul unui oraş din mijlocul unui continent din mijlocul unui pământ... din marginea unei galaxii! Erau multe, foarte multe! Negre şi albe! Într-o tăcere desăvârşită! Aşa, ca într-un ritual al dumnezeirei pe cale de dispariţie! Aşa, ca într-o procesiune a ultimului miracol existenţial! Aşa, cum numai singurele fiinţe ale candorii universale (mai) ştiu să ...

Cer iertare, Mamă... sunt încet,/ viaţa asta-ncepe să mă doară şi-mi aduce-aminte cum, atunci,/ nu credeam c-aud ultima oară o tăcere ca un fel de-adânc/ în odaia dinspre miazănoapte, şi un fel de strigăt lung şi surd,/ şi un fel de multe alte şoapte, nu credeam că văd un început/ de plecare printre „ce” şi „cine”, printre lăcrămioare şi cicori, / printre dumitriţe şi gherghine! Cer iertare, Mamă... n-am ştiut/ să mă rog pentru măcar şi încă o secundă o ...

Da... mă uit la mormanul de nisip! doamne, ce mult timp mi-a adus tata! o fi aşa mare depozitul de sub costişă? văd că foarte mulţi săteni se duc mai mereu acolo şi-şi iau! îşi iau cu buzunarul, cu pumnul, cu şapca! unii îşi iau cu căruţa, că sunt lacomi, nu le ajunge oleacă, acolo, de-o viaţă! alţii, şi mai abitir, îşi iau să aibă chiar şi după viaţă, că vor şi-n moarte să şi-l piardă, ori să-l muncească, ori să se laude cu el, cu timpul, cu mizerabilul ă ...

inima ta sufletul meu româneşte cum păsări lungi cântă păsări fără plată n-am să n-ascult ce mi se-ntâmplă cereşte n-am să nu tac până-mi va fi niciodată n-am să nu tac până-mi va fi totdeauna fără să ştiu că tu mi-aduci descântare celei dureri despre ce poate fi-ntruna cest dor odor rodnic şi semn de mirare eu chiar acum cerului cer îndurare pentr-un cuvânt (s)pus cu năduf la ţărână când am călcat lacrima ta pe cărare plânsă încet plânsă în limba rom ...

Da... am o grămadă de timp! pot da şi altora! pot umple toate clepsidrele din Zimbru! că toţi au orologii cu nisip! adică toţi îşi imaginează timpul in/finit turnat ireparabil şi inexorabil de o mână nevăzută peste frumoasa (ori urâta) lor întâmplare de a fi! unii nu se plâng niciodată că nu (mai) au timp! alţii se plâng toată ziua şi toată noaptea că n-au timp! dar nu se duc pe coastă să-şi aducă! cică nu-i bun ăsta de pe costişă! cică vor alt fel de timp, da ...

mărturisesc: n-am fost atent/ să văd cât poate fi de-absentă, n-am auzit şi n-am văzut/ cum că nici tu nu eşti atentă! mărturisesc: nu cred că pot/ a fi în stare să-mi iau seama cum de nu ştiu că am uitat/ demult „si vis amari, ama”! mărturisesc: este-n zadar/ orice, oricând, pentru oricare fără acest înalt stăpân/ scris drept răspuns la întrebare! mărturisesc: prezenţa sa/ e-o mare suferinţă-n fire, dar lipsa cestei suferiri/ e cea mai grea nenorocire! mărturis ...