Vecinul de la 12 are aproape de toate, însă nu are loc de muncă. În acest sens, seamănă cu foarte mulţi, din ce în ce mai mulţi, care nu au unde pleca şi, în consecinţă, nu au de unde veni. Bibicul, că-i bibic notoriu, porneşte mereu de acasă cu nevasta şi automobilul, dar nu spre nu ştiu care fabrică, ci la nişte întâlniri simandicoase, unde (se) prezintă tot felul de fleacuri cosmetice, vestimentare şi de bucătărie. După cum îl aud în timpul somnului, ştie o groaz ...

Mă duc la ea să văd ce (mai) face... chiar acum plec spre dealul cu singurătatea ei, cu lacrimile ei, cu ne/răbdarea ei, cu toate pietrele cele bune şi cele rele, cu tot ce are în suflet, de atâta vreme...ehehei! Mă duc la ea...mă apropii de ea... şi-n toate aripile văd că are cuibare cu păsări, şi-n toate pietrele are cuibare cu păsări, şi-n toate firidele are cuibare cu păsări, şi se învârte...şi merge...şi se învârte...ehehei! Bate vântul...şi mă aşez lângă ...

Când moare o mamă, orice mamă din această lume cu ne/muritori de vază şi de rând, nu putem vorbi ca despre o moarte oarecare. Aşadar, dincolo de semnificaţia, importanţa şi necesitatea acestui eveniment, se cuvine să-i vedem o cauză (mai) înaltă şi un efect aidoma, se cuvine să căutăm şi să găsim măcar acum frumuseţea cestor două silabe identice şi foarte simple în alăturarea, alcătuirea, rostul şi rostirea lor. Desigur, de la apariţia vieţii şi Morţii pe Rotund ...

1. Şi m-ai ucis, doamna mea, m-ai ucis!...însă m-ai ucis foarte frumos!/...mulţam cerului şi pământului tău, nu pământului meu, care merge pe jos!// Merge pe jos fiindcă nu are sus!...adică nu are cer şi nu are nimic altceva!/ nici măcar cuvânt şi haz nu mai are, numai alt tău are de toate, doamna mea!// M-ai ucis frumos şi nu ai nici o vină! eu am cerut, eu am visat, eu am vrut/ şi am dictat ultimatumul şi am luat acreditarea pământului meu nepriceput!//...Desigur, încep ...

(!) daca mea, eu sunt un dac.../ dacă taci, eu n-am să tac nici chiar dacă vro turlacă/ din suflarea geto-dacă va să-mi spună că-s oleacă/ fără leac şi n-am neneacă, şi-s un fleac naiv pe lângă/ cerul drept partea din stângă din motive populare/ la mai mic şi la mai mare, ori că-s lacom pui de tracă/ şi n-am trac, nu mi s-apleacă nici dacă mănânc pământul/ ca să-mi onorez cuvântul (!)   (!) am să stau şi am să tac,/ daca mea...dacă ţi-i drag să n-auzi ce se � ...

Nu pot să nu-mi amintesc un spectacol absurd, caraghios şi jucat zilnic pe străzile bietului Galaţi cu un morman de inteligenţi pasteurizaţi în frunte. Nu pot să nu scriu ceea ce şi dumneavoastră sunteţi obligaţi să "admiraţi" în fiecare zi prin cartierele noastre nenorocite, huruind de manele şi îmbâcsite de grătarele purtătorilor de şlapi şi tatuaje "seducătoare". Văd că şi dumneavoastră vedeţi, dar nu ziceţi nimic. Tăceţi chitic, mergeţi pe burtă, vă doare-n ...

Mă dau (din adânc) mai adânc...mi se pare prea lung şi prea lacom cest Jos Vertical, prea cinic şi gol să mai spun că nu doare Uitarea rămasă năucă pe mal! Nu-i nimeni pe margini să-ntindă o mână măcar de adio (răspuns la-ntrebare)... Cobor...se aude Uitarea stăpână eternă pe Tot ce-i Nimic în Mişcare! Mă sui (din înalt) mai înalt...mi se pare o bestie strictă cest Sus Vertical: n-aude, nu vede, nu cere iertare Uitării rămase năucă pe mal! Şi urc...(nu mai sunt or ...

Cu o Zi şi o Noapte înainte de a muri, Mama a visat un Cireş Amar, înflorit! Cireşul Amar din Grădina Părintească, pus de Tata, odinioară, când încă mai plecau şi mai veneau Păsările Călătoare! Printre ultimele Lacrămi de Durere, Mama a reuşit să-mi povestească Visul...şi să mă roage să nu-l uit Niciodată, cum nici ea nu mă va uita Nicicând! Iacătă! Te salut, Cireşul meu Amar până în secunda morţii, până dincolo de moarte! Mă uita la tine şi nu-mi vine să ...

Banii sau Viaţa! – aud o voce limpede şi răspicată şi temătoare la spatele meu fără armură, fără nici o apărare. Nici măcar nu mă opresc, nici măcar nu mă sperii, nici măcar nu (mă) întreb cine-i, chiar dacă simt răceala revolverului între omoplaţi, chiar dacă nu mi se pare o glumă a unui alienat rătăcit pe o planetă plină cu alienaţi. Banii sau Viaţa! – tună iarăşi glasul necunoscut şi dur şi ameninţător. Fără să mă opresc, mă uit peste umăr � ...

De mult n-am mai vorbit şi n-am mai scris despre Lună! De parcă n-ar mai fi! De parcă aş fi supărat pe Ea! De parcă mi-ar fi făcut vreun rău! De parcă n-am stat niciodată-n Lumina şi-n Umbra Ei!... Luna - această Regină ne/răbdătoare cu mine şi cu alţii de-aceeaşi dimensiune, această splendidă Mizericordioasă şi Plină şi Goală şi Nouă şi Veche - încă mă mai aşteaptă să-i pun Senectutea pe Mers Înapoi! Fiindcă aşa i-am promis într-o fabuloasă Copilărie, c� ...