Te ştiu de când ţi-am dat un Zece la Mişcare - te-am ascultat şi te-am văzut şi-am jinduit (cu/tremurat) denivelări Năucitoare pe Trupul tău... şi m-am aprins ca un chibrit! Te-am invitat la vals, la horă, la ciuleandră, să fim aproape, să te-ating pe Relief - ce sublimare, ce atracţie, ce tandră... pânză de Taină, la Război şi la Gherghef! Nici Rafael, când a umblat printre Madone, n-a reuşit Ceva mai Simplu, mai Frumos - nu s-a născut pe-acest Pământ vrun cicerone, s ...

1. Am venit să te văd, să te aud şi să te învăţ/ ca pe o carte cu literă mare.../ şi apoi să mă ierţi că nu pot să te înving:/ Jur pe Lacrima mea de Onoare! Am venit până-n sudul Moldovei de nord,/ pân-aici, unde toate sunt pare,/ unde totu-i multiplu de doi... ă, hă, hă:/ Jur pe Fulgerul meu de Onoare! Sărut mâinile, Doamnă... acum e acum/ şi aici e aici... mi se pare/ că am să am ce învăţa şi că nu am să termin:/ Jur pe Liniştea mea de Onoare! Şi nu ai ce s� ...

Deseară vreau să te visez că vii la mine şi nu mai pleci, rămâi a mea în veac de veac, rămâi să facem borş-flăcău şi tura-vura şi poale-n brâu şi fugărire în zigzag! Şi să mai facem şi-un şeptic printre acestea, dar şi-o fiertură cu seminţe de arţag, pui cu smântână, ouă-n spuză şi macaua - tot ce mai poate-o băbătie cu-n moşneag! Să ne ghicim frumos în palme şi-n grăunţe, şi-apoi pe-un cal de pe pereţi să nu suim, să facem lacrimi (ca un june cu o ju ...

Odată, a fost o dată, numai o dată, un împărat mare, cu literă iniţială majusculă, cu diacritice şi cu avere uriaşă: floră şi faună spontană... şi împărăteasă cu literă iniţială mică (singura deosebire care-i determină să fie adversari şi exemplu de model pentru ne/supuşi)... Şi acest împărat mare (nu enorm, cum ar crede nu ştiu cine) era mereu începător şi mereu avansat, dar nici o dată licenţiat, în Tainele referitoare la Morfologia şi Sintaxa Iubirii! � ...

Şi dacă am ce (n)-am visat în prima noapte a pogorârii (ne)greşite pe PĂMÂNT - EU supra EU egal cu ŞAPTE supra ŞAPTE... şi îmi ajunge, nici nu cumpăr, nici nu vând! Iar tu - frumoasă ca o Lacrimă de Viaţă - pândeai să vezi cât INEFABIL şi cât VIU a pus în mine Demiurgul, drept PREFAŢĂ la Ne/Cuprinsul ferecat într-un SICRIU! Apoi - frumoasă ca o lacrimă de Moarte - ai vrut să-ntrebi de ce nu-ncerc să mă opresc, iar eu ţi-am spus că sunt chemat în altă parte, s� ...

Slab-iască, un bătrân rupt de foame şi singurătate merge încolo, pe strada Domnească. Merge foarte încet. Parcă stă. Şi parcă se află în mişcare cu tot cu această stare...pe loc. Şi merge, şi merge...dar nu găseşte nimic, deşi ştie că pe aiastă stradă locuieşte, bine intenţionată, dar şi bine ascunsă, tava cu monade. Merge încolo, merge încoace...şi-şi murmură în barbă: "foaie verde...nu mai vine/ nici o vară pentru mine...!". Şi nimeni nu-l bagă în seam� ...

Mama scrie prin grădină,/ tata scrie prin ogradă... (scriu cu sapa, cu lopata,/ scriu cu sufletul, cu gândul)... mama ştie, tata ştie/ că, odată şi odată, vine vremea de citire,/ când, visând-o şi visându-l, ca şi cum ar fi aievea,/ le rostim învăţătura: cum să ne sfădim cu Zmeul,/ cum să ne jucăm de-a dura, cum să aşteptăm Ilene/ la pârleaz şi la fântână, cum să respectăm părinţii,/ cum să ştim limba română! Mama scrie...şi descântă/ despre viaţă, des ...

Noi, mai marii păcălitori ai electoratului gălăţean superficial, uite-aşa ne scotocirăm prin creieraşe şi uite-aşa hotărârăm să tragem alegătorii pe sfoară cu un morman de promisiuni/tâmpenii şi...cu podul peste Dunăre! Uite-aşa de măreţ şi de frumos şi de durabil l-am visat noi, bravii căpoşi ai oraşului cu negustori cumpliţi! Uite-aşa puserăm palma streaşină la ochi, noi, somnoroşii cu sediul pe Domnească, şi scrutarăm malul celălalt al bietului fluviu, şi ...

Nu mai am făină, Moara mea de Vânt... nici (în)totdeauna, nici din când în când, nu mai am răbdare, nu mai stau la rând... vreau să fac o turtă, să nu mor flămând!... Cei săraci ca mine, Moara mea de Vânt... nu au loc în ceruri, n-au nici pe pământ, nu-s primiţi în raiuri, nici în iaduri nu-s... sunt striviţi de minus, sunt mereu în plus! Dacă ai vreo milă, Moara mea de Vânt... vino mai încoace, tocmai unde sînt lângă cel mai singur Cavaler Trist, sfânt... şi adu ...

Vine o vreme când ceva ne/aşteptat se întâmplă, chiar dacă (aparent) de la pe/trecerea de pietoni până la vânzătoarea de lozuri nu se pe/trece nimic. Vine o vreme când ceva ne(mai)pomenit (îşi) începe căderea, aceasta fiind, de fapt, o pură şi simplă urcare. Vine o vreme când morfologia şi sintaxa iubirii cumpără un loz în plic şi câştigă (?) exact cât a cheltuit. Vine o vreme când căderea (de mai sus) chiar se întâlneşte cu urcarea (de mai jos) şi rostesc împr ...