Bătrâne, stai să-ţi arăt frumoasa din bar, poate ţi se suie şi ţie dragostea la cap... mie îmi dă dragostea pe dinafară, bătrâne, fac evaziune sentimentală, mi-i sângele la trap! Uită-te la ea, bătrâne, cum se ondulează ca o insectă rece pe nisipuri sahare, cum cântă ultima partitură din opera lui Socrate, ne priveşte persuasiv, ne toarnă cucută în pahare! Îndrăgosteşte-te, cât mai repede îndrăgosteşte-te, să ai şi tu gheţari titanici în sânge... pe mine ...

Moto: "lupi urlă şchiopi în agonia iernii...             la primăvară vor muri flămânzi...             târâş coboară-n clopote vecernii...             lupoaica înveleşte puii blânzi"                                                   (anonim folk) Am să mă duc să bat la geam, chiar dacă n-ai lăsat nimic, nimic, nimic în urma ta... poate găsesc măcar o umbră de atunci, de când ceva, altă cev ...

E ostenită mama. Tare ostenită. Trebuie să se hodinească repede. Fiindcă, mai are oleacă şi începe să mă nască. Face mâncare pentru a doua zi, să fie când pleacă ai casei la muncă şi la şcoală. Gata, mâncarea-i gata. Cei născuţi înaintea mea, Neculai şi Lucia, dorm de mult. Mama se pregăteşte de culcare, îşi face semnul crucii, citeşte din "Crimă şi pedeapsă"... şi cade în somn. Şi doarme, şi doarme, şi doarme! şi tare repede se mai hodineşte mama! oare cum ...

Sunt din ce în ce mai ostenit. Trebuie să mă culc devreme, din ce în ce mai devreme. Simt osteneala aceea unică şi ademenitoare, osteneală pe care numai Necunoscutul o poate alcătui. Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme şi să şi dorm, nu să stau aşa, cu ochii pe pereţi şi cu gândul la cai verzi. Să dorm, pentru că numai somnul vindecă osteneala, această boală cumplită a temerarilor, a călătorilor şi aventurierilor şi curajoşilor fără Fir prin labirintul Ne/ ...

Moto: "Fiecare om are un orizont;             când orizontul se reduce la un punct,             acesta se numeÅŸte punct de vedere" (anonim folk) !ÅŸi uită-te cât de fericiÅ£i sunt/ în punctul lor de vedere,/ ÅŸi cum stau exact pe marginea pământului,/ ÅŸi nu se ascund,/ ÅŸi nu le pasă de nimeni ÅŸi de nimic,/ ÅŸi tot mănâncă mere,/ ÅŸi tot mănâncă mere! !ÅŸi uită-te cum s ...

Cum spuneam, goana după aplauze şi după victorii mărunte, fuga după satisfacţii efemere şi după efecte banale au făcut din hoarda ucigaşilor de flori o breaslă care aduce profit uriaş artizanilor şi discipolilor săi. Pentru că (parol!) admirarea/contemplarea nu mai sunt suficiente să justifice sacrificii pe altarul iubirii. Acum, mai mult decât oricând, dacă nu duci şi nu primeşti cele mai scumpe flori din vegetaţia sărmanului Pământ (pe lângă kile de Au şi Turbo) riŠ...

Staţi mai încoace, scoateţi lacrimi... vine trenul tocmai de-atunci, zvârliţi cu flori în calea lui, vine cu ea: soprană lungă, fără moarte, miră moldavă şi cu irişi amărui! Stârniţi vioare, păsări calde, păsări lire, stârniţi cuvinte care-atât au aşteptat, porniţi săruturi... spuneţi: doamne, cum coboară încet, mereu, din viitorul celălalt! Aduceţi pâine, sare, vin, aduceţi mire, şi curcubeu mai drept, şi curcubeu mai strâmb... şi-n ceastă clipă sacrosa ...

Vă rog frumos, vă rog foarte frumos, porniţi filarmonica şi fiţi gata de mare bucurie: iat-o, vine, sigur o aude şi o vede fiecare cum se apropie pe sus şi pe jos tocmai când credeam că nu va fi să mai fie atâta frumuseţe în atât de mult nimic în mişcare! Vă rog mult, vă rog foarte mult, zvârliţi cenuşiul din ochi şi din toate veşmintele pe care le-aţi purtat atâta vreme şi pe care nu mai vreau să le ştiu şi să le ascult foşnindu-se şi trăncănindu-se cum cuvin ...

Se zice că toată lumea iubeşte florile, dar eu nu cred. Nu cred, fiindcă în fiecare zi se demonstrează contrariul. În fiecare zi văd cum se înfăşoară şi cum se desfăşoară cel mai stupid comerţ de pe pământ: comerţul cu flori moarte. Cu flori ucise, adică. În fiecare secundă, undeva, pe planeta asta, şi ea cu sufletul la gură, cineva, un criminal, adică, ucide atâtea şi atâtea miliarde de corole. Le taie din locul naşterii şi menirii lor. Le taie cu un sadism greu d ...

Åži dacă nimeni nu-ÅŸi mai poate-aduce-aminte ce am făcut când n-am făcut altă ceva... să înflorească dumitriÅ£e pe morminte ÅŸi lumânări ÅŸi licurici din steaua mea!   Din când în când, s-o iscodească ÅŸi pe mama... ea ÅŸtie bine ce-am făcut, ÅŸtie mai mult decât credeam când flutura pe deal năframa ÅŸi eu plecam cu trenul timpului pierdut!   Din când în când, să-l iscodească ÅŸi pe tata... el ÅŸtie tot ce n-am făcut când am făcut altă ceva decât cu mintea ...