(poem descoperit într-o  prăpastie, victorios în marele război de apărare a poeziei) strâng vreascuri din râpa adâncă o iapă cu mânz paşte bine mă plimb de la stânga la dreapta… şi mânzul se uită la mine fac braţuri le-aşez cu migală să nu mă înţepe vreun spine mă plimb de la dreapta la stânga… şi mânzul se uită la mine mă duc tocma-n partea cealaltă a iepei…sunt vreascuri puţine… iar mânzul pe sub gâtul mă’sii se uită se uită la mine acasă un fel ...

(întru memoria antrenorului de îngeri, poetul Nichita Stănescu) ce frumos duceai pe umeri şi în mâini sacoşe cu privighetori la marginea pădurii aşteptau poeţii lumii deghizaţi în vânători aveai pe haine sărbători de îngeri şi arme cât ai pierde un război nu ştiai şi nu vedeai că sângeri că umbra dorului de mona lisa din ce în ce mai rară rămâne înapoi cu un singur proiectil de 3,14 ai cucerit 50 de primăveri dar rece şi orb un glonte de 13,0 s-a rătăcit în ari ...

(linia întâi) un fel de linişte în linia întâi soldaţii fumează doi câte doi tranşeele sunt pline cu bandaje  şi cutii de conserve scrisorile de acasă întârzie parcă ar fi fost trimise înapoi înfloresc macii în buzunarele vestoanelor bocancii şi armele miros a victorie inutilă nu aplaudaţi strigă luna către spatele frontului atârnând ca o medalie iar corbii vin să termine scrisorile pentru ...

(despre termodinamică şi despre o domnişoară rezistentă la frig) Scriu poezii de mână, dar scriu şi de tipar,le duc la corectură, la domnişoara Iar,iar ea – o cititoare-n păcate şi-n porunci – mă doare: ai prea multe în text picioare lungi! Mă uit la text, la mine, mă dau încet la ea:ooo, scurtă domnişoară, în poezia meanu căuta picioare, nici ritmuri de asalt,pune accent pe sensul cuvintelor, mai cald! Îmi dă o corectură…şi jur că nu mai facasemenea greşeală d ...

(poem găsit pe strada Basarabiei nr. 4, într-o zi, când veneam din Bucovina cu Adormirea Maicii Domnului de mână) Poate nu crede nimeni ce spun: este chiar ea,superbolă şi tristă şi strictă – doamna K;o căprioară neagră, cu ochii amărui;o lebădă sortită să cânte nimănui! O căprioară neagră ca noaptea într-un schitcând am o lumânare, dar nu găsesc chibrit,când Sinele glosează şi mi se pare greacărarea către sensul secret al doamnei K! O lebădă sortită să tac� ...

(către Tincuţa Arfire, in memoriam) Fulgerul – moft al luminii, sclipire din ochiul divin – duce şi-aduce aminte că leagă nimicul de tot ;semn al mirării din care poetul se-nfruptă puţin,pune pe dor o scânteie şi-o flacără pune pe rod. Tunetul – strigăt al celui mai singur pe jos şi pe sus – rupe din osul tăcerii şi scoate poeţi din păcat ;spunere până aude şi surdul ce mutul a spusatunci, mai târziu, când o mamă îşi uită cuvintele-n sat. Ploaia – o sfântă ...

(despre posteritate) Nostalgie pe vale trece o femeie cu moriştipe deal văd un zmeu de carnejucându-se cu un zmeu de hârtie Tata era odată ca niciodatăşi avea mâinile murdare de pâine Flacără verde nimic nu ştiu să spundespre agonia unui fluture Autodafe aprind foculmai departe vorbesc flăcările Nec plus ultra linia dreaptă este un cerc odihnindu-se Ultima dorinţă pregătiţi ghilotinadar lăsaţi-mă să visezcă dorm lângă fântână Fiindcă singurătatea lui unuseamănă ...

(despre Nimic) E greu până la Unu! E greu până la Sine!O fi adevărat? Sau mi se pare?Cumva, naiv, mă pregătesc de Moarte?Sau, negreşit, nimic nu-i nou sub Soare? Nu cred nimic din toate cele spuse?Nici nu mai poate Unu despre mine,îmi suflă-n ceafă, strigă printre lacrimi:să ştii că chiar şi Unu are Sine! Oprire-n Timp? Înţepenire-n Vreme?Nu, şakhti kundalini nu mă lasă!Calc pe Real, Nimic nu-mi pune piedici,alerg spre Unu, parcă mi-i mireasă! Ooo, ce frumos!? Dar ce-i ur� ...

(întru memoria tatălui, bunicului şi naşului nostru, Petrache Boza din Rădeşti, din sufletul nevestei sale, Zamfira) Tăcut şi blând, cu ochii pân-la ceruri, s-a stins bătrânul, suferind s-a stinsla marginea grădinii, într-o casăcu uşile deschise dinadins!… Deschise dinadins, poate aparepe drum, aproape, cineva să-l vadăşi să-i rostească: „te salut, bătrâne!”sau „să trăieşti!” sau „săru’mâna, tată!” Îl văd şi-acum: căruţa cu măgarii,zâmbetul cla ...

(pe strada Libertăţii 44, pentru Emil Ioiţescu, La mulţi ani!) Sunt prima victorie a prietenului meu;el mă învinge şi încolo şi încoace;mă simt foarte bine bătut şi învinsfără declaraţii de război, fără declaraţii de pace! Prietenul meu este singurul luptătorcare mă bate fiindcă trebuie să mă înveţesă nu mai ucid niciodată o pasăre cântătoare…prietenul meu merită Nobel pentru blândeţe! Ooo, văd şi astăzi cum se zbate,cum se uită în ochii mei victorioşi ...