dacă nu mai vine toamna/ am s-o strig şi am s-o caut
în adâncul unei lacrimi/ din mâhnirea unui flaut
a venit întotdeauna/ şi a stat cât stă o toamnă
m-a-nvăţat cum cade frunza/ şi plecarea ce înseamnă
m-a-nvăţat cum bate vântul/ printre păsări călătoare
cum începe-ndepărtarea/ şi tăcerea ta cum doare
m-a-nvăţat despre vecia/ aşteptării într-o gară
unde nu mai vine trenul/ nici măcar ultima oară
dacă nu mai vine toamna/ am să-mi iau crucea-n spinare
am să las poarta deschisă/ ş-am să plec în căutare
pân-la iarnă am s-o caut/ chiar şi pân-la primăvară
toamna seamănă cu tine/ şi nu are cum să moară
