A fost frumos!... a fost foarte, foarte, foarte frumos!... printre noi nu a trecut (niciodată) vro părere de rău... numai trenul trecea, aşa, să mă aducă şi să te aducă...! stăteam la poartă şi te aşteptam...!... stăteai la poartă şi mă aşteptai...!... acolo era sufletul meu!... aici era sufletul tău!... Şi începea, aşa, un alt fel de înaltă pregătire de nuntă, şi un alt fel de adâncă pregătire... cântul cucuvelei nu era semn (rău) de plecare/sosire...! cu o sea ...

Draga mea Filomelă, te rog să mă ierţi că nu ţi-am mai dat nici un semn de viaţă ori de moarte, de când am plecat din clădirea în care stă şi munceşte crema mea şi a ta şi a lui! Eşti o amantă formidabilă, mult mai şucară decât cea pe care am pomenit-o în ziarul de ieri! Nu te supăra şi nu mă bate la propriu şi la figurat pentru că-ţi scriu numai când am trebuinţă de influenţa care te recomandă în toate mediile şi remediile cestui oraş cu sufletul prin tindă ...

Eşti obsedantă. Căpietoare. Hipnotică. Incredibilă. Eşti o amantă unică. Printre celelalte, numai tu ştii şi poţi răspunde la întrebările şi la mofturile unui pelerin printre ruine de stele, printre scheletele unor visuri întrerupte, printre rămăşiţele unor iubiri care, cum se mai spune, au reuşit fără loc. Şi numai tu poţi înţelege, desigur, pânda şi aşteptarea mea continuă, angoasa mea ne/justificată. Numai tu poţi afla cheia potrivită pentru „lacătul” pr ...

Vezi limpede: aceasta-i ruina unei stele, cenuşa unui spaţiu şi-a unui timp trecut, blestemul, simfonia, norocul, cicatricea, orbirea şi-arătarea din tot ce (n)-am văzut! Vezi limpede: aceasta-i proiecţia fatală, părerea genială a unui fals ascuns în Tot ce-nseamnă vecinic Nimic într-o Clipită de care eşti departe, dar crezi că ai ajuns! Vezi limpede: aceasta-i cumplita-nfiorare aleasă prin dârmonul unui prezent mai scurt decât s/clipeşte-un fulger şi arde viitorul des/câ ...

Şi umblu...(toată viaţa)...prin ochii tăi adânci!... şi ce frumos!...nu-i nimeni!...doar eu!...tu unde eşti?... citesc retine, caut, întreb, ascult...ş-aud cum torni eternitate şi aşteptare-n ceşti!   Şi umblu...(fără milă)...te rog, vreau să (mă) plângi, să pot ieşi în lacrimi şi să te văd măcar în ultima secundă!...hai, doamnă, e târziu... şi sufletul meu bate din ce în ce mai rar!   Şi umblu!...şi tot umblu!...şi chiar pricep cum ştiu că astă grea umbla ...

Carevasăzică, madam Florica m-a turnat că nu i-am plătit chiria pe o lună şi că a umblat tot oraşul şi nu a găsit nimic din tot ce i-am scris pe listă!? Sunt somat, prin urmare, să mă comport cum huruie majorul, după plângerea madamei, nu? Aşadar, mă repliez şi-l rog pe marţialul Marin să-mi citească lista de bucate, să mă conving de ce şi cum nu se găseşte chiar nimic din ditamai nota cu alimente! Cu foaia într-o mână şi cu mâna cealaltă pe baston, cu fosta-mi ga ...

Plutonierul major stă-n poarta Miliţiei. Parcă ştie că „pic” la ţanc. De fapt, este normal ca un constatator de infracţiuni şi executor de legi să ştie tot, nu? Că nu m-a chemat să jucăm table sau ţintar, nu? Trebuie să fie ceva necurat la mijloc! Nu zadarnic mă priveşte de sus! Are, aşa, un aer marţial! Are un aer de miliţian umplut cu maliţie! Şi se bălăbăneşte de pe-un picior pe altul! Şi-şi bălăngăneşte bastonul/argumentul de cauciuc! Şi radiază de satis ...

Ce fel de miră!...şi ce fel de mire!... ce fel de nuntă...(azi!...întru vecie!)... se desfăşoară şi se înfăşoară: minună(ţie) şi minună(mie)!   Numai frumos?...ar fi foarte puţină mirarea ş-admirarea!...ce înaltă e steaua cestor fluturi împreună, prin lumea rece şi prin lumea caldă!   Numai atât?...sigur că nu!...se vede că steaua lor albastră-i şi adâncă!... nu poate fi altfel...nu, nu, nu poate, cât stau (în steauă) laolaltă, lângă!   Ce vals şi horă! ...

!stai liniştită, doamna mea de cruce, şi fii atentă...iată: chiar de cade mărimea sa, ne/totul, nu am frică... doar ştii că am ferestre luminate cu zori din ochii tăi, cu manuscrise scântei din toate gândurile tale, din somnuri, din visări şi din iluzii umblate şi-ascuţite prin walhalle... ştii c-am strigat o lună pe lucarnă să stea, s-o desenez, să am lumină când cineva îmi suflă-n lumânare... şi ochii tăi nu mai au timp să vină!...   !şi înc-odată, doamna mea ...

A dracului de splendidă şi de zvârlugă mai umblă femeia aceasta prin spatele barului, printre nouri de fum şi printre chercheliţi gălăgioşi! A naibii de mândră şi de acidulată şi de sprintenă mai circulă femeia aceasta prin aorta şi prin carotida în/chipuirilor mele! Stană de cremene în faţa barului, uit să-mi comand esenţa de tămâie...şi mă holbez lung şi mult la scăfârlia ei asemănătoare cu o crescătorie de bucle şi de cârlionţi! Când se mişcă pe lângă ...