Imaginea/eticheta preponderentă a străzii contemporane este alcătuită din nesimţitul profesionist şi târtanul amator. Împreună sau separat, aceste două rezultate ale "educaţiei frugale" (subliniez sintagma trist-depresivă a filozofului Andrei Pleşu, pe care am mai folosit-o şi care argumentează şi pune în vedere realitatea distrugătoare a sistemului educaţional românesc) oferă, zilnic, un spectacol grotesc, o halucinantă şi monotonă tele/viziune de ansamblu a ceea ce unii ...

am visat că te duceai la gară,/ pe cărarea dintre sud şi nord - cea mai pe/trecută din MOLDOVA,/ cea mai dreaptă dintre ştiu şi pot ai visat că mă-ntorceam din gară,/ pe cărarea dintre nord şi sud - cea mai pe/trecută din MOLDOVA,/ cea mai dreaptă dintre văd ş-aud se făcea că nici nu se mai poate/ să nu ne-ntâlnim într-acest VIS şi să mergem, amândoi, întruna,/ până-n IAD sau până-n PARADIS şi ne-am întâlnit chiar la jumătatea/ celei mai frumoase cărărui dintr ...

Iată-l...el este! el este punctul meu de vedere! el este orizontul! el este cel fără de care nu se poate! nimeni nu poate fi în locul lui! el se face că nu aude izvorul în care plânge zâna desperării şi din care am vrut să beau şi să intru în păcat! el se face că nu pricepe când îi spun cum visez o pădure de salcâmi cu flori negre, unde zâna ceea singură şi albă începe să nu mai moară niciodată!Iată-l...el este! el este punctul tău de vedere! el este orizontul tău! ...

(!) închid ferestre, ochi, sfărâm oglinzi,zic hocus-pocus...şi mă văd atuncea,între adânc şi nalt...şi-astfel aud:„acum sărută-ţi steaua şi fă-ţi crucea,acum aşează-ţi gândul pe curatşi sufletul aşterne-l pe tipsie,acum ascultă-ţi inima şi dă-isă-ţi poarte trupul până-n veşnicie” (!) (!) deschid ferestre, ochi, repar oglinzi,zvârl hocus-pocus...şi mă văd acuma,între nimic şi zero...şi aud,neputincios, cum se îngroaşă glumafiindcă am călcat acel ...

Da... mă uit la mormanul de nisip! doamne, ce mult timp mi-a adus tata! o fi aşa mare depozitul de sub costişă? văd că foarte mulţi săteni se duc mai mereu acolo şi-şi iau! îşi iau cu buzunarul, cu pumnul, cu şapca! unii îşi iau cu căruţa, că sunt lacomi, nu le ajunge oleacă, acolo, de-o viaţă! alţii, şi mai abitir, îşi iau să aibă chiar şi după viaţă, că vor şi-n moarte să şi-l piardă, ori să-l muncească, ori să se laude cu el, cu timpul, cu mizerabilul ă ...

las timpul singur şi mă duc să văd/ ce a rămas acolo, în UITARE,/pe-o margine de vis, departe hăt/ - mâhnirea-ncepe să se înfăşoarepe naivitatea sufletului meu,/ iar trupul mi se-nchină şi se-nclinăcând văd cât e de singur DUMNEZEU,/ parcă VECIA lui ar fi de vinăîngenunchez nedumirit şi-l rog/ să-mi zică ce să fac şi ce urmeazăastăzi şi mâine... însă n-am noroc:/ nu-mi dă nici o idee, nici o razămă uit în podul palmei şi nu cred/ că LINIILE toate-s prăpădi ...

Da... am o grămadă de timp! pot da şi altora! pot umple toate clepsidrele din Zimbru! că toţi au orologii cu nisip! adică toţi îşi imaginează timpul in/finit turnat ireparabil şi inexorabil de o mână nevăzută peste frumoasa (ori urâta) lor întâmplare de a fi! unii nu se plâng niciodată că nu (mai) au timp! alţii se plâng toată ziua şi toată noaptea că n-au timp! dar nu se duc pe coastă să-şi aducă! cică nu-i bun ăsta de pe costişă! cică vor alt fel de timp, da ...

cunosc o femeie-iuşcă/ - are cam treizeci de kilebruto, cu tot cu salariul/ minim pe economie...şi, dacă-i dau jos daraua/ şi venitul de pe lună,se topeşte şi dispare/ ca-ntr-o scumpă alchimiee-o scumpete... e o lungă/ pe divanul meu culcată,e o naltă când stă-n capul/ oaselor, la tine-n glie,şi ţi-admiră hărnicia/ pe tarlaua cultivatăcu ideea lui moş Creangă-n/ relatarea cea hazliece sublimă arătare/ mi-i pupilă... şi mi-i datăşi nurlie şi aievea/ ca să văd pe unde ...

Nu-mi vine să cred ce aud de la poartă. Sigur că da, trebuie să mă dau jos din vis, trebuie să mă dau jos din somn, trebuie să mă dau jos de pe prispă şi să mă duc la ea şi la el. La fată şi la tei, adică. Trebuie... însă nu mă pot mişca. Parcă-mi şopteşte cineva să nu cumva... fiindcă o să-mi pară foarte rău, o să regret amarnic dacă fug din cel mai lung vis al vieţii mele. Ştiu că un vis durează numai câteva secunde, după cum grongănesc deştepţii, dar eu ...

(!) sigur că da, sunt cel mai fericit din partea de Sud a Moldovei de Nord, şi Retur, pot să mă laud că O Duc bine, chiar greţos de bine, iar ea, cea pe care O Duc, îmi mulţumeşte-n fiecare secundă cu-n zâmbet pur, chiar greţos de pur şi chiar greţos de simplu, iar eu, cel care O Duce, îi fredonez „foaie verde mărăcine, dă, Mamă, cu biciu-n mine” ş. c. l. ş. a. m. d. - şi ne uităm cum Poetul (cel înflăcărat şi sătul de Glorie şi de Aplauze şi de Neghină) Pogoar ...