Sigur că da! Sigur că da! Mare bucurie pentru Costică Prăpăd şi pentru Vasile Cherpedin la propunerea mea de-oleacă de relaş! La urma urmei, suntem la o Aniversare, da? Iar moş Mutelcă, sărbătoritul, azvârle în aer devastatorul NU EXISTĂ FERICIRE! O fi având el dreptate, dar ce facem cu CARPE DIEM? Acu’, nici să facem hărmălaie pe Aleea Zimbrului nu-i frumos! Dar nici să ne scufundăm în apele negre ale Resemnării! Nu? Da, sigur că da! Vremea-i bună, rachiu-i bun, sufle ...

Cum scriam în gazeta de ieri, moş Mutelcă toarnă câte-o cinzeacă la fiecare...şi cată-n Registru! În registrul pe care vedem taman „Însemnări şi Resemnări”...şi credem că para/simpaticul nostru conviv vrea să ne facă o surpriză plăcută! Eu, cel puţin, aşa bănuiesc! Meticulos până hăt departe de răbdarea lui Cherpedin şi Prăpăd, bătrânul cată-n catastif, citeşte atent şi fără glasnice, ne priveşte pe sub sprâncene, parcă dinadins vrea să ne fiarbă la ...

deseară mă duc la ileana/ maria m-a şters de pe listă m-a prins când făceam jucărele/ sub teiul sfios c-o artistă făceam jucărele naive/ cu mâinile începătoare întinse spre foşnetul nopţii/ din crengile date în floare   artista-mi şoptea că e ana/ iar eu îi şopteam că-s manole zicea s-o zidesc fără milă/ şi fără pretenţii frivole zicea că n-altfel nu durează/ nimic din ce vrem împreună că timpul ne este alături/ că vremea-i taman oportună   maria n-a vrut s ...

Sigur că da! Şi eu, şi Cherpedin, şi Prăpăd... aprobăm pozitiv, cum ar zice geniul Caragiale, textul lui Mutelcă despre Moarte! Şi-i cântăm "Mulţi Ani Trăiască", gândindu-ne că "altădată/ o s-o facem şi mai lată"! "Ia mărturiseşte-ne, moşule, ai fost fericit vreodată?" - îl sâcâie Costică Prăpăd. Gazda noastră formidabilă la nouăzeci şi şapte de ani, cu ton calm şi indubitabil, răspunde scurt, nimicitor: "NU EXISTĂ FERICIRE"!... Aceste trei cuvinte simple ş ...

deseară mă duc la ileana/ să-i fac nişte curte n-ogradă şi poate-o să-nceapă s-audă/ şi poate-o să-nceapă să vadă şi poate-o să-nceapă să ştie/ că inima-mi suferă frântă că nu-s făt-frumos care-l bate/ pe zmeu la şeptic şi la trântă deseară mă duc la ileana/ să-i fac nişte curte-n grădină şi poate-o să-nceapă să creadă/ că lacrima mea-i una plină cu dorul de mâinile sale/ de şoaptele ei minunate şi puse-n vigoare cu zmeul/ cel care şi-n somnuri mă ...

Enigmaticul şi para/simpaticul moş Ion Mutelcă face parte din categoria rară a bărbaţilor spontani în replici, domoli la vorbă, iertători de greşeli şi de păcate, auto/persiflanţi, ajutători şi gata să sară în foc ori în iaz pentru năcazul abătut pe capul şi pe sufletul prietenilor/duşmanilor săi! Nu plânge la înmormântări, însă nici nu râde la nuntă! Nu se plânge de greutăţile inerente vieţii! Îşi duce traiul cu două pensii: una de la Stat şi una de Veter ...

(!) ascultă, fă, (ne)cugetato:/ să nu te mai gândeşti la mine, să nu mă mai visezi vreodată,/ să-ţi iasă chipul meu din cap, eşti o urâtă, eşti o proastă,/ însă te legi de orişicine, îmi spui vârtos, în orice clipă,/ că de prezenţa ta nu scap (!) (!) ascultă, fă, (ne)cugetato:/ am să te dau în judecată, dacă mai baţi la poartă, dacă/ mai zvârli ispite peste gard, am să te zic la nenea popă,/ bată-te domnul să te bată, dihanie flămândă-ntruna,/ gata ori ...

Dragă şi importantă Marie de la Florărie, mult mai dragă şi mult mai importantă decât orice Marie de/scrisă până acum, îţi spun despre mine că sunt sănătos tun şi sunt liniştit ca un obuz, cum grăieşte Prietenul Ofiţer Moldav, Romică Bălan, artilerist profesionist... dar şi asiduu admirator/cetitor de Poezie, şi tămăduitor al sufletelor necăjite, şi adept al tuturor Legilor Firii, şi respectator al Decalogului, şi des/cântător al Coclaurilor din partea de Sus a M ...

nişte ţărani se duc la vale/ nişte ţărani foarte puţini iar eu îi strig să se întoarne/ căci fără ei n-am rădăcini fără ei ţara se răstoarnă/ se-mpiedică şi dă în gropi greierii plâng lângă vioare/ şi licuricii sunt miopi absenţa lor pecetluieşte/ tristeţea bobului de grâu în lipsa lor caii fac lacrimi/ şi cad cu tremur lângă frâu nişte ţărani se duc la vale/ nu pot să nu înlăcrămez şi mă trezesc fără cuvinte/ singur din ce în ce mai des mă copl ...

Primul Capitol În care Timpul, personajul principal al Elegiei, se află la ananghie, se contractă şi-şi deplânge Soarta, îşi blestemă zilele şi nopţile, aşteaptă să-şi dea Duhul şi să dispară definitiv, cu tot cu Spaţiul fără de care nu se poate! În care dependenţii de Timp - credeţi că-i cunoaşteţi, dar nu-i ştiţi, ori îi ştiţi, dar nu-i cunoaşteţi - se uită la ceasuri! Acestea se micşorează, se micşorează... şi se pregătesc să-şi spună ultimul Tic-Ta ...