Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Sintactic și Morfologic Ecou (la mormântul lui Neculai Pavăl - Țărnă Ușoară!)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

!!! când m-ai strigat, ne/vinovato - parcă ieri-i -

eram la capătul sintactic al căderii

şi aşteptam de mult, de mult ceastă strigare,

ca (pe)-un îndemn demonic la continuare,

ca (pe)-un triumf trufaş al visului de unde

am învăţat că VEŞNICIA se ascunde

şi hohoteşte senzual într-o secundă

indiferentă, păcătoasă şi MĂRUNTĂ !!!

!!! acuma sunt aici, în capătul din care

nu mai începe o cădere următoare,

unde tu stai foarte cu/minte şi-nţeleaptă

şi n-ai curaj să spui ce nu mă mai aşteaptă,

nu râzi, nu plângi, eşti o sirenă resemnată,

soră a COBEI prinse-n corbul NICIODATĂ -

văd - morfologic - ce a fost ne/vrere VIE

şi ştiu - de tot - ce (NU) va fi să (NU) mai FIE !!!

Citit 5433 ori Ultima modificare Luni, 05 Septembrie 2022 18:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.