Graţioasă, misterioasă, fascinantă asemenea Mamei India, femeia indiană înseamnă pentru noi, gălăţenii, femei incredibil de frumoase precum actriţele Aishwarya Rai Bachchan ori Priyanka Chopra, foste Miss World, pe care le vedem în filme bollywoodiene ori femei puternice, adevărate deschizătoare de drumuri, precum Indira Ghandi. Şi totuşi, cum e femeia indiană la ea acasă? Vă oferim astăzi un nou crâmpei de Indie, aşa cum arata ea prin ochii, inima şi mintea Mirelei, gălăţeanca despre care aţi mai putut citi în pagina de Diaspora a ziarului "Viaţa liberă", care trăieşte în India din 2007, şi are aici o familie frumoasă.
Plătite mai prost decât bărbaţii
„Statutul femeii în societatea indiană e... complicat şi foarte diferit în funcţie de stat, castă, loc. În zonele rurale, femeile au, în general, acces limitat la educaţie, se ocupă de casă, de copii. Tradiţional, când se mărită femeia se mută în casa soţului şi are grijă de părinţii lui şi de oricare alţi membri ai familiei extinse, abia apoi de soţul ei şi de copiii lor. Ea trebuie cumva să îşi câştige locul în familie”, spune Mirela.
În oraşe, însă, situaţia e diferită. Sunt multe familii care nu locuiesc cu părinţii, femeile au mai mult acces la educaţie, multe dintre ele lucrează, deşi sunt mai prost plătite, iar funcţiile importante le ocupă tot bărbaţii, mărturiseşte Mirela.
În metropole mari, statutul femeii nu e cu nimic diferit de cel al unei femei europene... sunt educate, sunt independente, pot face cam tot ce vor, se îmbracă aşa cum vor, din ce în ce mai mult în jeanşi şi haine europene. „Când am venit aici, eram cam singura care purta jeans şi tricou, în doar câţiva ani, a devenit o raritate să vezi o femeie tânără în sari. Cele mai în vârstă încă poartă în viaţa de zi cu zi, cele mai tinere, însă, poartă sari doar la ocazii”, ne-a mărturisit Mirela.
Mentalităţile se schimbă, dar nu de tot
„Cu toate că mentalităţile se schimbă rapid în ceea ce priveşte statutul femeii, încă mai apar ştiri cum o actriţă e pălmuită de un spectator în timp ce filma un reality-show pentru că, în opinia lui, era îmbrăcată indecent. Adică o rochie scurtă şi fără mâneci în caz că vă întrebaţi care era «indecenţa»; sau în campusul unei universităţi renumite accesul femeilor să studieze în biblioteca universităţii nu este permis. De ce? Pe motiv că deranjează băieţii, singurii care au acces la biblioteca universităţii. Sau, cu toate ca există un ordin judecătoresc care le permite femeilor să lucreze ca make-up artist în Bollywood (meserie tradiţional rezervată doar bărbaţilor), sunt foarte dese incidentele la filmări unde sunt angajate femei... Protestatarii blochează spaţiul unde se filmează, ameninţă producătorii să plătească diverse taxe pentru că au angajat femei make-up artist”, ne-a povestit gălăţeanca stabilită în India.
Care este valoarea unui saree tradiţional?
N-am rezistat ispitei de a afla mai multe despre „saree”, adică sari-ul tradiţional al femeii indiene. După cum ne-a spus Mirela, un sari poate costa oricât: de la doi-trei dolari (unul simplu, de bumbac, calitate nu prea bună) până la o mie de dolari şi chiar peste. Diferenţa este dată de materialul din care e confecţionat - bumbac, mătase, material sintetic, lână -, de munca manuală depusă la realizarea lui - un sari cu broderie manuală sau pictat manual costă mai mult -, şi de aplicaţiile cu fir de argint, aur, pietre semipreţioase sau preţioase. „În general, un sari de mătase de bună calitate se poate cumpăra cu 50 – 100 dolari. Sari se poartă cu o bluză scurtă asemănătoare unei bustiere şi o fustă conică, lungă până în pământ, de bumbac. Tradiţional în viaţa de zi cu zi se poartă sari mai simple (în oraşe nu prea se mai poartă, dar în zonele rurale femeile încă se îmbracă doar cu sari) iar la ocazii se poartă sari mai deosebite, cu broderii manuale, fir de aur, argint, aplicaţii de tot felul”, ne-a povestit Mirela.
Fără reproşuri directe
Indienii au cumva o natură duplicitară, contradictorie, nu spun niciodată ce gândesc cu adevărat, spune Mirela. Aşa că întotdeauna trebuie să vezi cumva dincolo de cuvinte, pentru că, în realitate, nimic nu este ce pare a fi. „Dacă au o problemă cu cineva, niciodată nu discută direct, întotdeauna spun altcuiva să îi transmită persoanei în cauză. Chiar şi între soţ şi soţie, reproşurile nu sunt niciodată directe... soţia nu îi va spune soţului dacă o deranjează ceva, va vorbi mai degrabă cu un prieten al lui, care îi va transmite mesajul”, spune Mirela. Şi la asta se adaugă faptul că nu sunt deloc punctuali, nu se grăbesc niciodată! La ei timpul e cumva relativ, ceva… aproximativ, aşa.
Ce ştiu indienii despre România?
Am tot privit India prin ochii Mirelei, dar cum arată România din perspectivă indiană? Ce ştiu despre noi şi ce cred? „Ştiu că România - de fapt Europa în general - e un loc frumos şi curat, civilizat. Mulţi dintre ai au auzit de Nadia şi de Hagi, dar majoritatea ştiu despre comunism, pe care îl văd cumva ca pe un punct comun. Sigur, comunismul la ei nu e nimic din ce-a fost la noi... Mulţi dintre ei au fost şocaţi când le-am povestit de teme făcute la lumina lumânării şi de magazinele goale şi de raţia la benzină şi alimente... Şi ei au cartele cu produse raţionalizate, dar la ei înseamnă că poţi cumpăra o anumită cantitate la un preţ derizoriu, dacă vrei mai mult, cumperi la preţ întreg, nicidecum că doar atât ai voie să consumi”, spune Mirela. Din câte a înţeles, sunt undeva în jur de 30 de români care trăiesc în India. De exemplu în Calcutta, unde locuieşte ea, cunoaşte încă două românce stabilite aici, restul sunt expaţi, studenţi, cu vize de muncă... oameni care vin şi pleacă.
Vom continua, în paginile viitoare de Diaspora, alte poveşti despre fascinanta India.
CITEŞTE ŞI: Mărturiile unei gălăţence din CALCUTTA: India ŞOCANTĂ, India FASCINANTĂ (FOTO)
