Anul acesta, în 16 Iulie, fără să mă informez pe-ndelete, m-am deplasat până pe vârful Găina, la Târgul de Fete, să-mi fac rost de Vestale autohtone, că alea din Olimp şi-au luat zeii şi-au şterpelit-o să-i desfacă/vândă (pe sub mână) penalilor şi penibililor care nu mai vor pitici de grădină, însă au bani furaţi cu trailerul...şi vor să-şi planteze supraoameni în bătăturile lor de neam prost! Aşadar, dacă nu m-am informat, m-am dus degeaba! Vârful era singur, gol şi trist...din cauză că vremea s-a comportat nasol meteorologic, iar eu am plâns torenţial, de ciudă că bat câmpii pe munte şi că n-am pus în traistă nici măcar urmă/sărutare de Muză, darămite parfum metaforic...vorbind şi scriind! Cât pe ce să mă spânzur pentru iastă supărare, dar n-am găsit nici un copac potrivit cu impulsul meu sinucigaş, iar alte metode sunt sub demnitatea mea...sintactic şi morfologic vorbind! Dar nu numai cu atâta nu m-am ales! La întoarcere, uite-aşa, ca să fie toată lumea sătulă şi copiii cu burţile goale, uite-aşa, mă fluieră paingul cel bătrân şi înţelept din cutia poştală...şi-mi întinde o misivă lungă şi plină cu ameninţări/imprecaţii, semnată de Maria, ultima mea amantă, femeie pe care am crezut-o serioasă, mai ales că-i amploiată la poştă, unde umblă cu oameni, nu? Printre alte şi multe şi nedrepte jigniri directe, mă mai ia şi la mişto cu o parabolă, cică...nu cumva să mai îndrăznesc a umbla vreodată după gagici literare prin poghiazuri, fie astea şi cu iz oficial/tradiţional! Iată ce alegorie citesc...şi mă răscrucesc...şi nu pricep nici o iotă! „Chiar dacă fugi în gaură de vierme,/ nu ai să scapi de mine niciodată.../ (de-acolo vin, am fost de mult acolo).../ e mai frumos, mai simplu în livadă!// De-acolo vin...că altfel nu se poate/ să fiu cu steaua-mi perpendiculară/ aşa aproape şi-n aşa iubire,/ încât lăuntrul nostru stă afară!// Am fost acolo...nu-i nici o scofală,/ e doar mai mult puţinul dinspre care/ multul puţin ne-arată ce aproape/ e luna când se clatină-n căldare!// Şi ne arată cum că depărtarea/ cu tot cu steauă stă oricând să cadă.../ decât să fugi în gaură de vierme,/ mai bine hai la mine în livadă!”//
Prin urmare, mă simt hărţuit şi ameninţat, nu pot pentru ca să-mi mai desfăşor activitatea, nu pot pentru ca să-mi mai înfăşor iluziile, nu pot pentru ca să mă mai comport firesc! Acestea fiind remarcate, solicit sprijinul autorităţilor locale, naţionale şi federale aeriene, terestre şi navale, rugându-le poetic să mă salveze din ghearele false ale acestor amante fără scrupule! Promit să scriu şi să dedic una „Odă autorităţilor”, dragele şi scumpele mele autorităţi universale, care se străduiesc zi şi noapte să asigure liniştea creatoare în sânul acestei mirobolante cetăţi! Mulţumesc vehement şi definitiv!
