Diana îşi strânge aripile, vede ce vede, aude ce aude...îşi închide ochii şi începe un Vis, fără să (nu) a/doarmă. Şi parcă Cineva, un trimis special al Comediei Umane deschide "Mizerabilii" şi-i zice în şoaptă, complice şi frumos: "Dragostei nu-i ajunge nimic. Dacă are fericirea, vrea raiul. Dacă are raiul, vrea cerul!"..."Voi, cei care suferiţi pentru că iubiţi, iubiţi încă şi mai mult. A muri de dragoste înseamnă a trăi în ea!"...Şi parcă tot acelaşi Cineva îi citeşte din Emil Cioran: "Iubirea adoarme cunoaşterea; trezită, cunoaşterea ucide iubirea!"..."Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de către aceşti oameni care nu ştiu decât să ceară, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creaţiei sale, un dezgust de pământ şi de cer!"...Se aude soneria. Se aude şi ciocănituri în uşă. Diana se smulge din reverie, din ne/somnul ciudat, îşi aşează aripile cum trebuie aşezate aripile când e posibil să-ţi intre Necunoscutul în odaie, îşi măreşte ochii încât să încapă orice fel de ad/mirare...şi se duce să deschidă. Şi deschide. Cel de la uşă nu-i nici Cunoscut, nici Necunoscut. E Zburător. Zburătorul Acela, nu oricare. Acela...negustorul de iluzii şi deziluzii, mincinosul din capătul celălalt al Iubirii, adoratul şi mizerabilul, trădătorul şi mâncătorul de suflete, măreţul şi umilul, arogantul şi aventurierul...!...Iar nu, sub nici o formă şi sub nici un fond, Învăţătorul de Zbor!...Pentru că, nu-i aşa (?) Învăţătorul de Zbor are aripi exact unde trebuie să fie aripile...nu aşa, cum se văd la ăsta (Acela)!...Ăsta are aripi strâmbe, puse pe dos, cu pene de la alte zburătoare. Are trufie şi curaj de la alţi zburători. Are prejudecăţi şi-şi flutură apucăturile de curtezan libidinos pe toate portativele şi arpegiile şi uverturile şi ariile definite, finite şi infinite, îşi varsă otrava de cicisbei şi mameluc rahitic pe tot ce se mai numeşte sfântă curăţenie a inocenţei, pe tot ce mai vrea să respire aerul "tare" şi proaspăt al respectului de Eu şi de Tu!...Ăsta-i Zburător sec, modern...crapă-n el chiftele de lebădă şi omletă de privighetoare...devoră diezi, bemoli şi becari cu polonicul...râgâie şi-şi afişează "tandreţea" de amant "subţire" după ce fură şi sfârtecă (în fiecare seară) Cheia Succesului şi Cheia Sol!...Nu?...Sigur că da!...
Compasiunea din privirile Dianei îl sfărâmă, îl ruinează, îl face ferfeniţă. Şi el nici măcar nu prezintă scuze...şi nici măcar nu cere iertare pentru veninul zvârlit cu precizie de imbecil, atâta şi atâta amar de vreme. Exact ca în filmele cu "terminatori", se adună de pe jos...şi dispare!...Stai să vezi!
