Sigur că da!... Noaptea stă cu capul pe genunchi, ca o eternă Aşteptare! Chiar şi Aşteptarea stă cu capul pe genunchi! Fiindcă trebuie să se întâmple ceva? Oare ce trebuie să se întâmple?... Dinspre miazănoaptea Moldovei de miazăzi, cam de la câteva mii de păsări-liră, ca distanţă, şi câteva mii de tei, ca depărtare, începe să se audă murmur de mire moldav! de mire trist şi singur! de mire mirat tocmai până dincolo de viaţă şi de moarte! de mire al pădurilor! d ...

când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, după apus, tu n-ai avut un strop de milă.../ şi ai plecat la cel de sus! e mai deştept - nu am ce zice -/ şi-i mai înalt, şi-i mai frumos - cum să refuzi atâta slavă/ şi să te duci la cel de jos? cum să dai ditai nesfârşire/ pe-un biet mărunt, biet pieritor? cum să laşi singură o steauă.../ şi tu să umbli după dor? când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, lângă mister, să fii o simplă efemeră/ lângă un simplu ef ...

Sigur că da!... Sunt toţi! Aproape toţi! Sunt aproape! Încă se mai apropie! Sunt mulţi şi deşi! Mai deşi decât copacii! Chiar şi Silvan îşi arată chipul fantomatic lângă sora lui geamănă, Maica Pădurii! Ea-mi face semn să încep! Şi el îmi face semn să încep! Ca-n arenele romane, în luptele cu gladiatori!... Sigur că da! Iată ce mi-a dictat glasul cestui Geniu al Codrului, atunci, în urmărirea cu topoarele, când am crezut că mi-a sunat ceasul morţii în Râpa Faso ...

Fenomen cu zece la singurătate,/ zece la citire, zece la candoare, zece la respectul faţă de tăcerea celei care cântă în amurg... şi moare! Fenomen cu fustă şi cu ochi albaştri, cu hap/sâni ca două portocale crude, arie din sfânta operă a pâinii/ care-n fiecare clipă se aude! Fenomen cu zece chiar şi la iubire, şi la ne/răbdare pentru toţi şi toate, şi la iertăciune, şi la-ngăduinţă, fenomen cu zero la greşeli/păcate! Fenomen cu braţe lungi până la mine, lungi ...

Muma Pădurii nu fumează. Nici eu nu mai fumez. Că era să dau colţul în faţă la Episcopie. Eram înfundat cu nicotină şi şperlă mai ceva decât hornul sobei din odaia sărmanei bunica Elena, văduvă aproape toată viaţa. Nu ştiu dacă-i bine că nu mai fumez. Nu ştiu dacă-i bine că m-am apucat de lăsat brusc, exact când am fost legat de un monitor la Urgenţele lui Andrei, iar medicul, cu ţigareta-n gură, mi-a huruit la ureche: "Hodorogule, vezi linia de pe ecran? Dacă se � ...

Lacrimi şi tăcere în cazarmă/ - lumea-ngaimă vrute şi nevrute, nici un glonte nu tresare-n puşcă,/ doar fanfara-nceată se aude! Trece lumea, parcă nici nu-i pasă/ şi-i cuminte, parcă n-are minte - nu mai este, nici n-o să mai fie/ niciodată ce-a fost înainte! Nasturi azvârliţi pe lângă ziduri,/ epoleţi, marmite - într-o doară vrafuri de cuvinte-abandonate/ din ce-a fost suflare militară! Mucegaiul umblă prin vestoane,/ goarna nu mai sună-nviorare, garnizoana-i goală ...

Da... se aud vreascuri trosnind! Ca şi cum calcă cineva pe ele se aud! Din spatele lui Tudor Tonitza se aud!... se aud, se aud, se aud...!... Dumnezeule, pentru că tu le ştii pe toate, spune-mi ce se întâmplă cu Muma Pădurii! O văd mai tânără! Şi pe Tudor îl văd mai tânăr! Chiar flăcău!... "Ioane - zice şi el - ce se întâmplă cu tine? Eşti ca la şaisprezece ani!". Numai Şefa Pădurii tace! Ştie ea ce ştie! Ştie ea ce nu ştim noi, adică!... Şi nici crucea nu mai es ...

(!) şi chiar acum te rog să fugi din monastire, TULBURĂTOARE ŞI UITATĂ LORELAI - nu m-ai pierdut, încă mai stau în aşteptare, încă mai pun aripi şi jar şi plâns la cai (!) (!) şi chiar acum te rog s-asculţi ultima dată: sunt mincinoşi şi răi atâţia cavaleri - habar nu au despre viteazul Don Quijote, nu ştiu că azi înseamnă mâine minus ieri (!) (!) te rog să fugi, nu ai murit, nu da crezare vrunui cuvânt umplut cu fiere... şi satrap, nu-ţi irosi prea/frumuseţe ...

Printre vârfurile copacilor se vede şi se aude cum Soarele, calm şi indiferent, se cărăbăneşte spre mereu acelaşi veşnic asfinţit. Muma Pădurii ne întreabă dacă (nu) plecăm acasă. Zice că ea n-are casă. Are casă peste tot, adică. Tonitza zice că mai stă, că satul său e la câteva sute de metri spre nord-vest. Cătunul meu e mai departe, chiar foarte departe. Dar n-am chef să plec. Îmi pun în gând să stau singur, lângă Poiana Vântului, toată noaptea. Să reconstit ...

(despre Soare și Lună) şi chiar în această secundă mi-am adus aminte de mama: vine tocmai dinspre soare(şi)lună-apune, adică tocmai dinspre eternitate, vine frumoasă şi blândă şi singură şi repede ca o minune, clopotul (se) bate singur, de bucurie şi de mirare şi de admirare (se) bate, tot satul iese la marginea satului pentru întâmpinare, toate substantivele se opresc din declinare, toate verbele se opresc din conjugare, toate sufletele şi toate mâinile sunt curate, toat ...