Moto: „atât a mai rămas din tot ce-a fost:/ o tristă şi banală resemnare,             o dumirire fără haz şi fără rost,/ o neizbândă care nici măcar nu doare”                                                                                              (Iolanda Cremene)  Hai, dă-i şi lui o stea din cerul care, iată, îmi ţine glezna, să nu-şi piardă partea lui... ia-l ş ...

De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie. Uite-aşa mă împinge: "să mă satur de îndurare, să mă satur de milă, să mă satur de tot şi de toate...şi să nu mai uit în vecii vecilor că lacrima (adevărată) este singurul cuvânt care nu se plânge!" De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie...şi uite-aşa profeţeşte: "dacă zborul este un motiv de infatuare pentru aer, şi dacă alt/felul de a vrea nu mai este avut de m ...

Moto: „atât a mai rămas din tot ce-a fost:/ o tristă şi banală resemnare,             o dumirire fără haz şi fără rost,/ o neizbândă care nici măcar nu doare”                                                                                              (Iolanda Cremene)  Şi cum văzduhul de pământ s-agaţă lesne, să nu rămână cerul fără loc de veci... aşa mă prinde ...

În punctul cel mai de jos al Zăpodiei, pe foaie verde fir mohor, cu ochii şi cu mintea ţintă la cerul cu puzderie de s/clipiri, stau şi încerc să înţeleg şi eu ce sunt, ce caut, cine m-a "cultivat" în substantivul ăsta, căruia i se mai zice şi pământ, şi humă, şi lut, şi clisă, şi glod, şi noroi...Stau şi încerc să pricep cum vine chestia asta/aia cu Steaua, cu fiecare are Steaua lui...Stau şi nu prea-mi vine să cred că Steaua cade odată cu mine...Stau şi consider ...

de dimineaţă până seara/ caut femei prin LABIRINT femei cu coapse de aramă/ femei cu coapse de argint şi nu găsesc nici o fărâmă/ una măcar aşa de leac de mic dejun măcar o babă/ chiar dac-ar fi baba novac ziua şi noaptea fără milă/ caut cu patimă şi sârg femei cu sângele în clocot/ şi cu hap/sânii daţi în pârg cu lumânarea cu lanterna/ cu micul lux de licurici poate găsesc una de cruce/ să facem sâc şi bambilici sau măcar una desenată/ pe-un trist panou public ...

În Germania, bibicul din Micro 17 a fost amendat cu 50 de euro pentru că a parcat motocicleta pe trotuar. În Belgia, pompierii au pus furtunurile cu apă pe un nesimţit care-şi lăsa urina printre pubele. Aţi auzit/văzut să se fi luat (în Galaţi) vreo astfel de măsură împotriva imbecililor de tot soiul? E peste puterile autorităţilor să-l sancţioneze pe cei care, spre pildă, tulbură liniştea cu tot felul de scule "performante", sparg pereţi, sfărâmă, dărâmă, bortelesc, ...

cât mai trăieşti să nu mă mai faci fir de iarbă pentru cai ştii caii pasc foarte uşor pasc mult şi bine până mor până mor ei până mor eu fără să afle dumnezeu ne-au dat la toate şi la toţi patru picioare patru roţi n-am să te mai cât mai trăiesc în visul tatălui ceresc fac frunză verde fir mohor să saturi caii până mor până mor ei şi până când va să rămână pe pământ stingându-se încet uşor doar umbra mea şi umbra lor (Din colecţia „Cele mai fr ...

Mai am un bibic. Tot în Ţiglina 17 îl am. Şi acesta, ca şi cel din ziarul de ieri, e băiat "giorno", cum îi place să se alinte în limba lui Giani Morandi. Că a fost în Italia, la muncă. Şi nu numai în Italia a fost. Şi în Anglia, şi în Elveţia, şi în Olanda a fost. Ultima dată a fost în Belgia, chiar în oraşul în care se petrece Parlamentul UE, adică unde nişte „băieţi” politici şi nişte „fete” aidoma ne-au făcut de "rahatul/râsul universului cosmic", a� ...

Ce durdulie-i fata asta bălăioară... n-am mai văzut (aşa minune) de când sunt: de/mersul ei (în lumea asta) mă omoară, în ochii săi mă simt un fel de sfinx mărunt! În zori de zi, parol, sunt mort de osteneală, că (toată noaptea) o visez, în loc să dorm... îi scriu de zor câte-o fântână cu cerneală (într-un poem) şi-o jinduiesc încet, enorm! Mă prăpădesc după principiile sale... (aşa frumos mă dă la plâns, mă dă la-ntors)... face din mine firmituri fundamenta ...

Am un bibic în Ţiglina 17. Stă cam la patruzeci de câini distanţă de mine. Băiat bun. De bufet, adică. Nu ştie, nu se bagă. Unde-l pui, acolo stă. Din ăla, cuminte ca o fată mare... (iartă-mă, iertătorule, că vorbesc dodii!)... De cuminte ce-i, l-a lăsat (şi) nevastă-sa. Spun "şi nevastă-sa" fiindcă nu doar ea l-a lăsat. L-a lăsat şi locul de muncă, şi prietenii, şi cunoscuţii, şi fiii, şi fiicele, şi amantele... Nu mai are decât prieteni cu ghilimele... Şi nu ...