Ieri – să tot fi fost vro treisprezece ceasuri şi cincisprezece minute postmeridian  – mă apelează vechiul şi venerabilul meu amic, moş Ion Mutelcă! Îmi dă bineţe şi-mi spune cu ton aproape poruncitor să iau un taximetru şi să „zbor” cât pot de repede la „Cireşica”, unde mă aşteaptă să „mâncăm” câte-un „Napoleon” mititel şi câte-un „Cabernet” cu „Borsec”! Şi mai cică-mi achită el cursa dus-întors! Şi că are să-mi ceară ajutorul într- ...

cică acolo-i mai frumos/ decât aici, decât oriunde: rotundul stă numai în mers/ şi veşnicia stă-n secunde, nimicul umblă majestos,/ printre enorme şi mărunte – şi totul hohoteşte-n pumni/ şi n-are unde se ascunde   cică acolo am mai fost/ în alt contur, în altă stare – puţin sau mult – am aşteptat/ până în clipa următoare şi am fugit tocmai aici,/ să-ngenunchez la întâmplare, să văd, s-aud şi să pricep/ de ce, cum sunteţi fiecare   cică de-acolo a-nceput ...

Iată-i la geamul deschis! Bibilică şi bibiloi! Se admiră...şi fumează şi sparg seminţe! Şi tot ce produc – scrum şi chiştoace şi coji – scuipă şi azvârle în decor! Îi ştiu de vro douăzeci de ani! El a fost mecanic! Ea a fost mecanică! Acum, că tot au ajuns la vârsta a patra, s-au înscris într-un partid! Al patrulea, din câte am înţeles când m-au invitat la un coniac, aşa, să mă convingă pentru ca să intru şi eu pe poarta grupului lor grijuliu cu soarta Repub ...

Am astă clipă...o păstrez întruna, ca pe-un secret curat, ca pe-un odor... (e prima...celelalte sunt murdare...)... s-o am atuncea, când va fă să mor!   Am astă clipă...o ascund în suflet... numai acolo-i locul cel mai sfânt... în rest, e destrămare şi minciună, timp sfărâmat şi steauă fumegând!   Am astă clipă...clipa cea mai lungă şi grea printre devreme şi târziu şi printre minus/plus...ultima clipă... s-o am atuncea, când va fi să fiu!...   Vezi ce frumos vib ...

Iată, e mijlocul nopţii! Un mitocan opreşte automobilul şi claxonează de mama focului, să-şi cheme proasta la control! Şi dă-i, şi claxonează, şi deranjează tot cartierul! Nu apare nici o Autoritate publică, aşa, să-l „instruiască”! De grija ţării, între/rupţi de muncă/ – băieţii mei cinstiţi şi patrioţi,/ mârlanii mei cu gene geniale,/ experţi în Pi(uitul) de la roţi,/ inventatori ai supei încălzite,/ şi-ai mersului pe jos, către nimic,/ şi-ai timpului ...

Vine de-acolo!...stau în calea ei!/ altfel, o pierd! e ultima-ncercare! e ultima mea şansă, dar şi-a ei,/ de-a fi alături, până la uitare!   Dacă o pierd, voi regreta enorm,/ voi da indiferenţei mele samă: va să rămân nevrednic, blestemat,/ momâie inutilă şi infamă!   Eu ştiu că-n astă lume-i cel mai rău/ să nu mă uite nimeni, niciodată! Nu-i bine să ratez...am mai ratat/ această întâlnire delicată... şi am văzut...dar oare m-am convins/ că e ostilă orice-ntâr ...

Sigur că da!...Oraşul se scufundă! Nu avem bani! Nu avem specialişti! Nu avem chef! Nu avem timp! Nu avem vreme!...Dar avem de toate pentru ca să plătim şi să zbânţuim festivalul peştelui împuţit politic, să aducem tot felul de „trupe”, de „artişti” şi de „profesionişti” ale/ai behăiturilor, ale/ai zbieretelor pe Stadion, ori pe Esplanada Tristeţii, ori pe Faleză, ori unde se poate schilodi cât mai „corect” şi cât mai mult Sărmana Linişte şi Ordine Publi ...

bună ziua, dragul mamei!/ bună ziua, făt-frumos! bine ai venit în lume!/ uită-te în ochii mei! – te-am purtat ca pe-un miracol,/ ca pe-o jucărie sfântă! – dumnezeu să-ţi dea ilene,/ cărţi cu năzdrăvani şi zmei! să te apere de rele,/ să-i asculţi voroava naltă când aceea nu-i aceasta,/ iar aceasta nu-i cealaltă!!!   bună ziua, dragul tatei!/ bună ziua, făt-voinic! bine ai venit aicea/ şi acuma! – să-(mi) trăieşti într-această lume scumpă,/ şi mai caldă, ...

Treci prin Micro 17, mai ales dacă locuieşti în el. Treci mai tare sau  mai încet. După cum te-ndeamnă perspectivele. Şi după cum ţi-i felul de a fi. Sau de a nu fi. Treci şi-ţi asumi un mare risc. Fiindcă, parol, în fiecare zi se găseşte o droaie de terorişti cu fierăstraie, găuritoare, dărmătoare...ocupată cu aşa-zisa amenajare interioară şi exterioară, droaie care pulverizează/mutilează tot ce mai înseamnă Oleacă de Linişte. Literalmente, dacă ai Glagore şi S ...

Am fost atunci, acolo – ştii unde, cred că ştii: locul acela singur, sfinţit de ciocârlii – unde ai spus, iubito, că vrei şi tu s-ajungi, dar nu erai ACOLO, şi nu erai ATUNCI!... Am fost – rămân acolo, atunci, departe hăt... şi nu văd nici Ileană, nici Făt-frumos nu văd, n-aud nici răsuflare de Zmeu bătrân şi-ncet... şi nicăieri nu-i nimeni, şi nu ştiu ce să cred! Deschid o carte veche – îi văd pe toţi, i-aud, îi rog să se coboare – ce vreme, ce trecut îm ...