Am să mă duc la toamnă şi-am să-ţi scriu: iubito, sunt acolo, sunt la toamnă şi-aştept să-nceapă ultimul păcat, la care toată viaţa mă condamnă! Şi-am să te rog frumos: vino şi tu, dulce-amarul din gutui te cere să vezi cum pleacă păsările-n jos şi cum ne spun (plângând) la revedere! Şi-am să te-ndemn prin dumitriţe, mult, ca pe-o femeie dragă, nestemată... şi-o să tăcem...şi-om vrea să stăm încet... când ultimul păcat va bate-n poartă! Toamna va-ntinde m ...

Sigur că da!...Medicul doctor şi măgădăul păzitor se preling pe lângă cele două babe eterne şi se pierd în iureşul şi-n hărmălaia Bietului Galaţi – vai  de mama lui, vai de cucurigu său de Galaţi contemporan cu cele mai crunte şi proaste zile de când stă pe harta Republicii Nervoase! Cred că mai bine i-ar fi cestui Galaţi să fugă de pe hartă, să se mute mai încolo, mai spre meleaguri păstorite şi de cărturari, nu numai de hahalere, lichele şi mâncători de ră ...

Moto: „moartea durează cât drumul până la naştere – stai pe genunchi, în altarul poeziei şi zici: aici hodineşte roaba lui dumnezeu, privighetoarea”                                                  (Iolanda Cremene)   şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine, în spatele oglinzii, terorizat de zei – mă perforau ecouri şi fulgere străine, din infinitul răsturnat în ochii tăi (!!!)   se năruie oglinda, iar zeii intră-n st ...

Cum ziceam miercuri, mă pregătesc pentru ce-i mai rău din partea cocoanei de dincolo de tejghele şi vitrine, şi comand ferm, scurt, clar, cu precizie-n vorbă, dar şi cu-n tremur uşor al ălora din gât: "Vă rog...daţi-mi trei icre negre!"...Femeia se clatină puţin, ca pălită de-un şoc nuclear, se negreşte pe obrazul stâng şi se gălbeneşte pe cel drept, striveşte o muscă imaginară şi o muscă reală în palmele-i cât două graifere care nu mai cară cocs în Combinat, mă ...

Şi uită-te n-urmă ş-aşteaptă şi taci:/ sunt umbrele noastre uscate şi goale, amare şi reci/ de-atâtea dezastre! Sunt zilele tale rămase pe drum,/ cu zilele mele murdare, curate, mai scurte, mai lungi,/ uşoare sau grele! Sunt nopţile mele cu suflet adânc/ şi linişte naltă cât nopţile tale, în care a fost/ să fim laolaltă! Şi uită-te n-urmă: acolo mai sunt/ icoanele noastre rămase-n fântâna din care-am băut/ globule albastre! Şi unde-am văzut ce frumoasă erai – ş ...

Faţă în faţă cu vânzătoarea care "desface" peşte, mă pregătesc să comand trei icre negre. Mă uit la cocoană şi-i surprind privirea perpendiculară şi hoţoaică pe privirea mea perpendiculară şi naivă. Chiar şi năsucurile ni-s perpendiculare. Ne adulmecăm şi ne iscodim avantajos, mutual, hulpav şi aproape dăunător. De multă vreme n-am mai stat aproape năsuc în năsuc, aproape gură-n gură şi aproape ochişor în ochişor cu un substantiv opus. Şi de multă vreme n- ...

aşa de dor mi-i, doamna mea.../ cum puiului de maică-sa,cum dor i-i cucului de cu.../ şi fluierului dor de flu...!aşa de dor mi-i doamna mea.../ cum vântului i-i dor de nea,cum dor i-i mirelui de mi.../ şi crizantemei dor de cri...!cum haimanalei dor de hai.../ chiar dacă n-are cal şi nai,să plece şi să cânte-aşa:/ mi-i dor de tine, doamna mea! aşa de dor mi-i, doamna mea.../ cum asfinţitului de stea,cum dor i-i doar lui hai de hui,/ cum tuturor de nimănui...!aşa de dor mi-i, d ...

Spun că au pus trotuarul "pe margine"...deoarece puteau să-l pună şi pe mijlocul carosabilului, şi de-a latul, şi pe vertical, şi oblic! Oricum, nu se mai respectă nici o lege, nici o normă, nici o regulă care reglementează circulaţia pietonilor şi tablelor în Republica Noastră Nervoasă. Uite, chiar aici, în faţa Pescăriei, trotuaru-i îngust exact ca mintea proiectanţilor. Pot adăuga: exact cum e creieraşul cestor două babe care blochează intrarea în magazin. Şi, peste ...

E linişte la mormântul lui Mihai Eminescu: lumânările ard ca nişte regine de ceară! E linişte la statuia lui Mihai Eminescu: luna-i atinge fruntea încruntată şi amară!   E linişte la teiul lui Mihai Eminescu: unul mai tânăr se străduieşte să crească! E linişte în poeziile lui Mihai Eminescu: aud lăcrămare de metaforă dumnezeiască!   E linişte în pădurea lui Mihai Eminescu: lacul se frământă sub nuferi şi vrea să plece! E linişte în adâncimea lui Mihai Eminesc ...

Cum ziceam în ziarul de ieri, intru în magazinul care "desface" peşte în partea de nord-est a Pieţei din Ţiglina IV. Dau/intenţionez să intru, adică. Fiindcă, exact în uşa Pescăriei, stau la cleveteală două babe zglobii. Şi le rog: doamnelor, vă rog foarte frumos, eliberaţi calea de acces şi daţi-mi voie pentru ca să intru! Femeile (pălite de senectute şi ramolisment) nici vorbă de ascultare. Ca şi cum nu m-ar auzi şi nu m-ar vedea, îşi continuă delirul urlat. Ta-ca! ...