Da, sigur că da! Foarte interesantă şi destul de înspăimântătoare Glosa/Glosarea lui moş Ion Mutelcă! Aşa-i! PĂMÂNTUL e pe ducă! Şi cine să-l salveze când Prostia conduce/comandă în toate Casele Albe, în toate Casele Verzi, Crem/line şi Roşii şi Negre şi Pătrate şi Rotunde? Cine să aibă Grijă de biata Planetă când se strivesc sub Talpă şi sub Aroganţă toate Normele de Bună Simţire? Propun convivilor să mergem pe străzile insalubre ale muribundului Galaţi � ...

Moto:„am să rămân acelaşi până când/ ce e al meu va fi numai al meu - jocul e scump şi zarul e rotund/ - ce ochi albaştri are dumnezeu”                                                                        (Iolanda Cremene)sunt soldat cu poezia în mânăşi adresez războiuluiaceastă grenadă fabricată în limba românăies din tranşeesmulg siguranţaacţionez spre dreapta butonul de pornire a ciocârlieiş ...

Costică Prăpăd stă cu mâinile în cruce, la piept! Vasile Cherpedin stă cu mâinile în cruce, la spate! Vor să articuleze măcar o glasnică, dar parcă Ceva le-a luat deprinderea de a vorbi! Eu îl rog pe moş Mutelcă să se comporte! Să continuie, dacă mai are, adicătelea! Fireşte, vechiul şi blândul şi deşteptul meu conviv nu aşteaptă să-i spun de două ori! Chiar porneşte să finalizeze răscolitoarea-i Glosă pe adresa PĂMÂNTULUI! Astfel auzim! "TE SCRIU şi te-arăt ...

Stă la colţ! nu cere! are ochi a/mari!mari...de sărăcie! plini cu depărtare!n-are nici o vorbă! n-are nici un plâns!(stă la colţ! se stinge! cred că-i lumânare!)Fruntea-i – sacrosanctă arătură-n darcestei lumi deşarte, fără înainte...!tremurul sprâncenei – un semnal adânc!degetele sale – nişte vreascuri sfinte!Ce alcătuire statuară-n târg:irisuri înalte – două nopţi bătrâne...!Domnule de toate şi de toţi, (m)-auzi?spune: cine pleacă?...spune: ce rămâne?C ...

Moş Mutelcă îşi drege glasul nşi continuă Astfel: "PĂMÂNTULE – Lut pentru Oale,/ Ulcioare şi Străchini din care mai beau, mai mănâncă Ţăranii/ tăi Sfinţi, dar Puţini, cât să-i numeri la preţ de o Zi şi o Noapte – / eu chiar te aştept pe-o Cărare când şmecheri cocliţi trec aiurea/ şi zbiară şi strâmbă din umeri, de parcă le-ai fi slugă – iată,/ îmi cade-o plânsoare pe Clisa ta Scumpă, Rotundă...şi cade.../ şi cade...şi-ncepe să curgă spre unde nu ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Stau cuminte, mândru şi total/ ca un zero între paranteze, nu cerşesc, nu-mi pasă, nu râvnesc/ osanale, ode, vorbe  dese despre timpul meu ne(pe)trecut,/ despre starea fundamentală – unic, fără minus, fără plus,/ lipsă plină şi tăcere goală!   Nu întreb, fiindcă am răspuns,/ leac şi armonie pentru toate – sunt rotundul care pune punct/ la mulţime, la singurătate!   Sunt aici, acolo, peste tot.../ sunt prezent ...

Sigur că da! Satira a III-a! A lui Mihai Eminescu! Domnul Mihai Eminescu! El a zis „mama ei de nemernicie românească!” El a zis „tu-i neamul nevoii!”...El a scris „zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă!”...El mi-a stabilit că „ai noştri tineri”...Convivul meu, moş Mutelcă, începe să ne povestească! Uite-aşa! Iacătă, sunt în autobuz! Care autobuz? Oricare!...Două proaste se holbează tare la ecranul unui telefon...şi hă! hă! hă!...şi ha! ha! ha!...Sun ...

Eu n-am avut răbdare niciodată... am căutat-o-ntruna...şi o caut în pas alert (sălbatic) de pian, şi-n tânguiri (domestice) de flaut, şi-n tril (devastator) de liră spartă, şi-n fluierat de mierlă părăsită, şi-n glas îngânător de cuc stingher, şi-n braţe (lungi) de vis şi de iubită... dar toate (negreşit...şi fiecare) au spus şi spun: aşteaptă, ai răbdare! Sigur că da...mi-a dat de toate mama (din prima până-n ultima secundă a frumuseţii sale pe pământ) să n ...

Auzindu-mă cât de mult şi cât de tare tac, bibicul Ion Mutelcă mai comandă un rând...şi zâmbeşte protocolar! Pe uşa cârciumii se iveşte Vasile Cherpedin şi cu Costică Prăpăd, doi amici străvechi de-ai convivului meu! Ne salută caragialian şi se aşează la masa noastră netă! Cică au „picat” întâmplător, dar eu nu cred! E o „aranjare”, sigur că da! Vasile se comportă, comandă un rând pentru tuspatru şi-l roagă pe Mutelcă să deschidă! Acesta deschide...ş ...

Şi am să te visez cum dansezi ciuleandra, toată noaptea, prin poghiazurile copilăriei – şi am să mă trezesc, şi am să intr-un ciuleandră, să văd şi să aud cât de vie-i!   Prin gloduri şi prin omături am să te visez, printre fluturi torenţiali şi ierburi amare – şi am să cred că-i adevărată şi nemaipomenită ciuleandra mea nemuritoare!   Şi am să te rog să mă visezi şi tu cum dansez valsul acela al dimineţii fără de sfârşire – şi ai să te trezeşti, � ...