Troleibuze nou-nouţe:/ stai şi mergi ca pe ouţe când auzi o maimuţică/ la cutie puţintică, turuind la lucruşorul/ digital... cu binişorul îi şopteşti: domnişorică,/ fii atentă o ţârică, de ce dai din guşuliţă,/ parcă eşti în crâşmuliţă, parc-ai fi vreo uşurică.../ şi mă calci pe ziulică? Mai în spate, pe-o băncuţă,/ vezi o veselă băbuţă ca un fel de chifteluţă:/ bea rachiu dintr-o sticluţă şi se linge pe guriţă/ ca o scumpă cârpuliţă, scoate ...

Dimineaţă tare, cu mult timp înainte de a trece alba prin ham, ograda casei unde am cunoscut Pământul se umple cu vorbele Mamei! Strigă păsările pentru ca să le dea grăunţe! Face mămăligă şi mâncare: ce găseşte, acolo! Fiindcă trebuie să plece la secerat de grâu, înainte de răsărirea Soarelui, deoarece paiele sunt jilave şi numai bune de făcut legături pentru snopi! Pune totul la punct... (Dumnezeule, ce ordine, câtă ordine în fiinţe şi lucruri!)... pe noi, copiii ...

(!) din trecut în prezent, din prezent în trecut, eu vă gândesc şi vă admir şi vă aud cum treceţi clar şi fără frică prin secundă şi (n)-aveţi grijă că-ntâmplarea ne/fecundă de-a fi aici şi-acum e-un vis (ne)cruţător al celui care-i numitor/numărător într-o lumină lungă/scurtă şi iscoadă gata oricând să (de)conspire-n mascaradă (!) (!) într-un concret/abstract cu centru peste tot, eu vă ascult eternităţile cum rod vremelnicia dumneavoastră (ne)sterilă - o ...

(!) înaltă şi adâncă doamnă, să ştii că eu nu te aştept – suntem atâta de aproape încât parcă suntem născuţi n-aceeaşi clipă şi n-acelaşi loc ne/ceresc, ne/bun, ne/drept, într-un atunci şi-ntr-un acolo, când-unde nu-mi, când-unde nu-ţi trecea prin suflet şi prin gând această-mpreunare vie şi moartă-ntr-un mereu acum – cât ţine-ntreaga veşnicie (!) ...

Coseşte pelin după gardul din fundul grădinii! Fiindcă a naibii de mare a mai crescut buruiana asta amară! Şi doar a mai fost cosită o dată! Mi se pare că aşa spune cântecul: pelinul, cu cât îl tai de mai multe ori, cu atât creşte mai Înalt şi mai Amar! Coseşte şi tace! Ştie ce se petrece în jur, dar se face că nu observă Nimic, nici măcar pe feciorul său sosit Acasă, după o lungă absenţă, pentru treburi urgente, desigur! Coseşte frumos! Din când în când, la int ...

Sunt gard de lângă drum...şi fără măr!/ La mine-n şipci ascund un adevăr: drumeţule, ia fără nici o frică/ şi fă-mă foc de cald şi mămăligă! Când se trezeşte musca, primăvara,/ în triplusalt, mătuşa Mărioara/ s-apropie de mine pe-nserat/ şi-şi pune dedesubturi la uscat! Iar vara-mi vine, zău, să mă usuc/ văzând pe unul, zis Mihai Beniuc,/ cum scrie şi tot scrie despre mere,/ deshidratându-şi punctul de vedere! Iar toamna, când mă brumă şi mă plouă,/ m-ap ...

Vino încet! vino încet!.../ În mărul dinspre Nazareth, mugurii stau în Sinea lor/ şi te aşteaptă până vor vedea tulburători că vii,/ ş-or da-n Florii, ş-or da-n Florii! Ş-or da-n Florii şi-n frunze-or da/ din ochii lor în Calea ta cel gând (mereu acelaşi gând)/ precum în Cer şi pe Pământ, cel dor, mereu acelaşi dor/ uşor la greu, greu la uşor! nu te grăbi, Mirarea mea!.../ nu te grăbi, Tăcerea mea!...   Oare de ce să te grăbeşti,/ Fecioar-a Limbii Româneşti, c ...

Întorc privirea şi văd o floare de toamnă, crizantemătoare, diafană şi alergând! Şi o aud: „ea nu mai locuieşte cu mine! ea şi-a luat umbra pe care ai mângâiat-o cu lăcomie şi a plecat să şi-o piardă! ea m-a lăsat singură şi să te caut mereu şi cu aleasă dorire fiindcă tu îi mărturiseai, într-un poem postum, cum inima ta de acum n-o să-ţi ajungă până atunci!”... Stau încet pe diametrul fântânii şi aud un trup de floare de toamnă, un trup de vioară tremu ...

secanta-risc fundamentală trece ca un sărut-secure prin oglinzi, e nemilos şi e atât de rece – iubita mea, la nimeni să nu-l vinzi   îl cumpăr eu – eu nu mai cred în parce, toţi zeii mei degeaba au murit – oglinzile chiar dacă se vor sparge şi voi rămâne fără infinit   oglinzile-au multiplicat aiurea iluzia că vei veni curând să-mi tai singurătatea cu securea secantă la tangenta care sunt   aştept secanta ca pe-o vindecare – s-au veştejit oglinzile şi mint ...

L-am aşteptat o viaţă-ntreagă/ – din cărţi (l)-am învăţat cum este avers al Ne(De)Săvârşirii,/ dar şi revers – câte o dată m-am cătrănit şi-am zis „adio,/ zvârli-ţi-ar Dumnezeu tempeste pe Calea spre (Ne)Norocirea/ mea de-a fi fost în Acoladă, de-a fi discipolul Uimirii,/ de-a fi sub talpa Poeziei un Licurici Defect, un greier/ (Ne)Credincios Vioarei sale, un Vultur fără noimă-n Susul/ şi-n Josul sfânt al Ciocârliei când vine toată Primăvara,/ dar cu Greşel ...