Ieşim din Cimitirul Eternitatea, traversăm Bulevardul lui George Coşbuc şi ne oprim în staţia tramvaiului 7! Ăsta, ruginiu cu pete galbene sau galben cu pete ruginii, nu întârzie! Urcăm! Violonista ia loc! Eu nu! Fiindcă niciodată, când e sâmbătă, nu stau jos! Din staţia următoare, două doamne/femei (pe care citesc TRANSURB Control) se suie şi-şi exercită atribuţiunile...însă pe domnişoara (doamna) LM n-o controlează! Dimpotrivă, chiar o salută, chiar o întreabă: � ...

Înfloresc salcâmii – ce înalt,/ ce adânc şi ce frumos rimează/ eu(l) meu bătrân cu celălalt/ pur şi simplu şi rămas acasă! Şi atunci şi-acolo înfloreau/ negreşit, liturgic – parcă ieri-i/ când, cutremurat, ştiam că vreau/ să învăţ miracolul tăcerii/ şi să scriu curat, direct pe cer/ şi pe (ne)murirea de sub talpă:/ Doamne, nu-i nimica efemer/ într-această simfonie albă! Nu-i nimica mai adevărat/ decât astă laică minune/ – sub salcâmul vechi sunt fermec ...

Da, am auzit bine, timpanele nu mă-nşeală! Violonista mă „invită” la Cimitirul Eternitatea! Oare ce...(Doamne, iartă-mă!)...vrea să „rezolve” Această Femeie, de mă poartă printre morţi? Vrea să mă înveţe Ceva? Să mă dezveţe altă Ceva? Oare ar trebui să regret că mi-am propus s-o urmăresc şi s-o urmez?...Sigur că nu regret! Că doar aşa mi-a poruncit Mama: dacă-mi place Liniştea Sufletească şi Candoarea, să nu regret şi să nu sper nimic, niciodată!...Sigu ...

mi-am vândut cărţi le să pot înveli statuia tatei – el bate coasa pe linie de cale ferată şi se pregăteşte să moară de dor, prietenii mei miros a glorie înainte de moarte, iar tu, frumoaso, înveţi (pe linia orizontului) exerciţii de zbor   luna este gata să răsară în jurul altui pământ, mama adună rufele aprinse de amurg, viaţa osteneşte singură, până unde şi până când ziua în care mi-am vândut cărţile seamănă perfect cu statuia tatei dezvelită pe rug ...

Intrăm în Cimitirul Evreiesc! Intrăm încet, cu oarecare sfială şi smerenie, să nu tulburăm Somnurile cele de Moarte şi de Veşnicie! Prea sobra şi prea întristata LM mă poartă pe aleile Dormitorului Universal, fără să se oprească vro clipă şi să se ne/liniştească la vrun mormânt! După două ceasuri de Tăcere printre Cruci şi printre Bijuteriile Muzicale pogorâte/înălţate printre frunze, din cuvioşenia şi din repertoriile Forţelor Aeriene Păsăreşti, Violonista ...

(!) vino-n răsuflarea mea,/ că afară-i frig şi plouă... te aştept cu ochii mari/ şi cu mâinile-amândouă, te aştept şi te primesc/ lângă teiul de la poartă, tei adus de tatăl meu,/ tocmai de la Marea Moartă când era o Mică Vie,/ când s-a dus (acolo) tata ca să îmblânzească drumul/ mântuirii, cu lopata, şi-a primit răsplată puiul/ cestui tei de la femeia care l-a făcut pe Domnul/ şi-a eliberat Scânteia ştergătoare de metehne,/ iertătoare de păcate... vino, e un t ...

Vineri, 27 aprilie 2018, la orele amiezii, sala de conferinţe a Protoieriei gălăţene s-a umplut cu scriitori, cu ocazia alegerilor  pentru funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România la nivel de Ţară, dar şi la nivel de Filială Sud-Est. Pentru început, breasla scriitoare a Filialei şi-a votat candidatul preferat pentru funcţia de preşedinte al USR. De la actuala conducere a Uniunii a participat poetul Gabriel Chifu, însoţit de doi dintre cei patru contracandidaţ ...

Până în Bariera Traian, Violonista se face că mă ignoră! O întreb ce nume şi ce prenume poartă, dar pare scufundată-n gânduri adânci şi negre! Şi, din când în când, chiar foloseşte batista şi-şi opreşte lacrimile căprui înainte de a se sparge pe caldarâm! Într-unul dintre aceste momente de tristeţe aproape funerară, văd monograma pe batistă: LM! Tresar! Mă bucur! Tac! Admir! Şi nu-mi vine să cred! Ea este! Doar am fost sigur încă de la Început că ea este, dar ...

(!) hai să stăm la naiba, împreună, că la dumnezeu nu avem loc – naiba ne salvează de la toate: apă, aer şi pământ şi foc (!)   (!) să plecăm acum, cât nu începe să se facă-n lume, iar, potop – ia-ţi doar complemente/complimente circumstanţiale şi de scop (!)   (!) unde mergem, vom găsi de toate, chiar nu ne mai trebuie nimic – ascultăm predicatorul negru şi jucăm, de-a pururi, loz în plic (!)   (!) doamne, câtă seriozitate ne aşteaptă-n veac de veac de ...

Spune-mi două doine, mamă.../ şi o doină de plecare!... tare zici frumos şi bine/ când mă uit şi totu-i gata, când căruţa-i pregătită/ şi plâng boii în picioare, când ograda plină-i toată-n/ largul ochilor lui tata! Uite, se îndoaie timpul,/ scârţâie şi se opreşte, zice trei cuvinte, intră/ şi aprinde-o lumânare... uite, vremea stă la poartă,/ ninge mult şi româneşte, ochii tatei tac pe prispă,/ boii cată-n depărtare! Uite, preotul cuvântă,/ dă din cruce, d ...