Ce fel de miră!...şi ce fel de mire!... ce fel de nuntă...(azi!...întru vecie!)... se desfăşoară şi se înfăşoară: MINUNĂ(ţie) şi MINUNĂ(mie)!!!!!!   Numai frumos?...ar fi foarte puţină mirarea ş-admirarea!...ce înaltă e steaua POEZIEI împreună, prin lumea rece şi prin lumea caldă!   Numai atât?...sigur că nu!...se vede că steaua lor albastră-i şi adâncă!... nu poate fi altfel...nu, nu, nu poate, cât stau (în STEAUĂ) laolaltă, lângă!   Ce vals şi horă!.. ...

Văd cum se suie volbura pe gard,/ ca o femeie albă pe o scară, până la cer şi dincolo de cer.../ şi jură că aici nu mai coboară!   Şi o aud: nu vreau să mai aud/ nici un cuvânt al nimănui, vreodată – . un om ca tine, ieri, când înfloream,/ a spus urât şi m-a scuipat pe toată! Şi l-am rugat frumos: te rog frumos,/ ai milă, nu mă smulge din cărare, aici a vrut sămânţa mea să fiu/ fir târâtor şi biată întâmplare! Şi l-am rugat încet şi drăgăstos:/ vreau să ...

Văd că nu-mi scrii. N-ai decât. Nu te ştiam aşa de încăpăţânată. Ori ţi-ai pus în gând să vii, la modul surpriză, cu tanti Lui şi cu nenea Zero, aici, la mine, pe Aria Zimbrului? M-aş bucura tare mult să vă demonstrez cu lux de amănunte că poetul Nichita Stănescu-i genial, să vă lămuriţi şi voi că Blondul Poeziei Române-i "pălmuit" cu aripile "daimonului" din spatele cuvintelor, din "ordinea cuvintelor", cum chiar el zicea şi scria! Ce, nu vă vine să credeţi c� ...

Da...exact aşa încep: "Dragă doamnă Doi, te anunţ că tăcerea nu mai e de aur. De multă vreme, e o tinichea coclită, un hârb, o bagatelă. Dacă tu taci din cauza prietenei tale, doamna Lui, faci o greşeală catastrofală. Mai ales că ţi-am spus de când hăul să nu pui la suflet palavrele şi clevetelile cestei femele. Asta-i monument de prostie omenească, exemplu de model în ale mofturilor cu ştaif. După cât de tare nu-mi mai zici/scrii nimic, sunt sigur că ai plecat urechea ...

Am auzit că în anul acesta nu mai vine toamnape deal şi pe vale, pe sus şi pe jos,că nu mai vine nici în crâşmă, nici în biserică,nici în rai, nici în iad, că nu va fi nici urât, nici frumos,că va fi aşa cum vrea şi cum ştie fiecare,după chipul şi asemănarea vorbelor şi faptelorde apropiere ori de îndepărtare, de ocară ori de iertare,că în anul trecut a fost ultima toamnă,ultima care ne-a condamnat şi care, iată, ne condamnăla regretul că am fost odată ca niciod ...

Acum, la fără un sfert, se împlinesc şase luni, cinci săptămâni, patru zile, trei ore, două minute şi-o clipă de când aştept un cuvânt drept răspuns de la tine. Măcar un cuvânt, dacă mai multe nu vrei, nu poţi ori nu ştii. Şi ştii foarte bine ce au însemnat şi ce însemnează pentru mine scrisorile tale, în ciuda conciziunii, simplităţii şi banalităţii lor. Aşadar, chiar în clipa de mai sus, când nisipul cade şi cucul bate "fără un sfert", mă pregătesc să � ...

Pe marginea Cărării din/spre tine sunt lacrimi fără glas, şi rugăciuni... la capete-s biserici care-aşteaptă, şi clopote pe care să le suni când vii sau când te duci în căutarea timpului tău amestecat cu-al meu, s-audă începutul şi sfârşitul unde-i stăpân şi iartă Dumnezeu... şi unde totul stă într-o secundă, sub semnul sfânt al tristului Mereu! Pe marginea Iubirii din/spre tine sunt numai ochi de pasăre cântând n-întâmpinarea trecerilor noastre spre mâine, ier ...

În timp ce Neculai Petrache îşi soarbe ultimul elixir mititel şi mă întreabă cum să facem şi cum să dregem pentru a scăpa de bombardierele cu pene "închise", care-şi lasă decibelii şi resturile anatomice peste tot, unde vrei şi unde nu vrei, eu îmi amintesc... (şi chiar mă condamn pentru lipsă de combativitate)... cât de puţin s-a scris şi se scrie despre alte păsări... şi cât de mult şi serios s-a scris şi se scrie despre ciori. Un studiu recent, realizat pe viu şi ...

şi ieri, şi-alaltăieri... demult... demult... mă aflu-ntr-o răscruce, ca-n poveste, şi stau aşa, n-am încotro, nu ştiu pe care drum se află cine este!... pe care să apuc? - mă tot întreb - căci toate sunt la fel, şi fiecare e lung, e scurt, misterios, ne/drept - mă-nlănţuie această întrebare... şi nimeni nu s-arată (dincotro) să-mi dea răspuns, lumină, dezlegare! măcar un ochi din cer sau din tartar, un hohot, un surâs, o fulgerare ca semn de mers pe drumul cel mai bun ...

Axiologic vorbind, pasărea din "Cioara" lui Topârceanu este una completă. Chiar dacă-i banală, nu-şi poate stăpâni infatuarea. Şi, deşi orgoliu-i frizează paroxismul, n-are nici o importanţă în regimul democrat falit. Însă, odată făcute aceste constatări, cioroii nu trebuie scăpaţi de sub control. Morga lor poate da bătaie de cap întregii societăţi. Lăsată liberă în lume, înfumurarea negroidei cu pene poate deveni periculoasă. Deja-i cunoscută şi recunoscută pen ...