De câte ori (n)-am spus „la revedere”?/ de câte ori (nu) mi-am călcat Cuvântul?/ de câte ori (nu) mi-a roşit obrazul/ în faţa Toamnei?...Oare, întrebându-l/ pe cel de Sus, mereu-mereu, (nu) poate/ să mă azvârle din (Ne)Mărginire?/ să-mi facă loc de Viaţă-ntr-o Secundă?/ să mă condamne-n Veci la (Ne)Simţire?...// Oricum ar fi, (nu) cred că (nu) e bine/ să (nu-l) întreb şi să (nu)-mi cer Iertare!?/ (nu) cred că nepăsarea e mai scumpă/ în dârdora de-acum, devast ...

acum şi-aici, de parc-atunci şi-acolomă însoţesc pe drumul mic şi mare,o văd mereu-mereu făcându-şi cruceşi legănându-mi viaţa pe picioare, cântându-mi frumuseţi de adormire,de vis liniştitor, de-nvăţăturăcă poartă-n suflet, pentru toţi, iertare,şi grâu şi maci şi dor sub arătură şi o aud însufleţind o doinăpe deal, pe vale, zilnic, fără grabă,mereu sfinţind şi netezind pământulcel dătător de lapte şi de apă mai pot să zic...dar nu mai zic nimica ...

Da...chiar Acum sunt chiar Aici, lângă pârleazul tău dinspre Răsărit! Sunt şi te aştept cu caietul de dictando! Şi cu Sufletul pe dinafară! Şi cu Inima la gât! Şi văd că nu mai vii! Sau mi se pare? Cum să te văd, dacă-i noapte? Cum să te văd când o Steauă perpendiculară îmi orbeşte cărarea/traiectoria uitării înspre odaia din care trebuie să ieşi? Chiar în seara/noaptea aceasta ţi-ai găsit (şi tu) să-ţi dai Steaua mai tare? E-atâta lumină, încât nici noapt ...

?o cunoşti pe margareta cea mai scumpă/delicată, cea pe care am scuipat-o, să nu fie deocheată?   ?cea pe care-am ridicat-o până-n stare de regină, într-o poezie simplă, paradigmă, para/fină?   ?cea pe care am iubit-o mândru, şi-n contumacie, şi cu-atâta naivitate, încât nici nu pot de/scrie?   ?cea mortală ca suveica în război, străduitoare... şi pe care am surprins-o în flagrantul cel mai tare?   !pot să-ţi zic, în paranteză, ce s-a petrecut, adică: încurca i ...

!prietenul meu este gata/ să intre-n lumina cea mare cu toată încrederea-n sine/ cu-atâta şi-atâta candoare!   !îl văd cum trimite spre zare/ privirea-i senină şi lungă de-aici pân-acolo...şi parcă/ surâde şi-aşteaptă poruncă!   !şi dă dezlegare la câine/ la cai şi la visuri să plece oricum şi oricând şi oriunde/ e vreme şi caldă şi rece!   !citeşte ce-au scris muritorii/ în cărţi şi caiete la şcoală cu dor cu păsare cu grijă/ cu lacrimi şi fără greş ...

Deseară...[când noaptea se gândeşte să înceapă să se pregătească să-i determine pe toţi muritorii şi nemuritorii serioşi să se înfăşoare/desfăşoare sub acoperirea întunericului...când Luna nouă, sau veche, sau plină, sau goală, sau dreaptă, sau în/frântă, sau galbenă, sau movă, sau singură, sau de miere, sau de fiere, sau cu pământeni deştepţi în cârcă e gata-gata să-şi părăsească orbita şi să-şi caute alta mai sigură, în apropierea altui fel de r ...

!el a plecat de atunci şi de acolo/ pur şi simplu şi singur ca dumneavoastră// el este (ne)cunoscutul// el este (ne)mărginitul// el este (ne)cugetatul// el este (ne)dumiritul// el este (ne)meritatul// el este (ne)curatul// el este (ne)voitul//  (ne)semnificantul// (ne)fârtatul/ (ne)suferitul/ (ne)auzitul/ (ne)văzutul// el este dar în cale// el este cale-n dar// el este/ el nu este// dar/ spre surprinderea şi spre straşnica dumneavoastră (ne)norocire/ în pogorâre (sau) cădere spre ...

Sigur că nu! nu vezi că nu mai merge?/ las-o acolo! pleacă! uite-aşa! du-te acum şi adu-l să încerce!.../ n-o să mai zică-n veci „sigur că da”! Sigur că da! vezi cât de bine-i şade?/ las-o aicea! şi rămâi şi tu! şi staţi cu minte! sunteţi cumsecade!/ nu vreau să mai aud „sigur că nu”!   Spune-mi acum şi fără nici o milă,/ uită-te bine: vezi ceva pe zare? simţi că te-mbie cineva de-acolo?/ vezi, totuşi, că şi crederea te doare când amintirea ei şi-a lu ...

!să-ţi fie drag, să-ţi fie dor când e plecat după răspunsuri, pe tărâmul celălalt, să te ferească dumnezeu până se-ntoarce moş orfeu, până începe dezlegarea la păcat! !să te ferească de uitare şi urât, de cei ce-ntreabă (zi de zi) numai de cât le dai din suflet şi din trup până când crengile se rup şi până când ţi-ajunge inima la gât! !să-ţi dea uimire şi răbdare până când o să pricepi cât de aproape-i în curând... mult mai aproape decât ai crezut ...

După discursul răscolitor de la comemorarea distinsei sale răposate Maria, nea Costică Prăpăd n-a mai putut să se abţină şi ne-a „dat” câte două lacrimi pentru fiecare, aşa, să se „vadă” că omu-i chiar „legat” de „jumătatea” lui! Şi, mai ales, să se priceapă că nu există „dezlegare” decât la nivel imaginar, decât în mintea celor „instruiţi” prin „metode/principii” de „netezire” în balamuc, adică în tot ce se-ntâmplă zilnic, pe lumin� ...