Pâine! Pâinea noastră cea de toate zilele! Pâine neagră, dublă! Aşa-i zice! Cică-i cea mai bună Pâine din partea de nord a Moldovei de sud! Şi cică Pâine din asta şi Turte din astea şi Colaci din ăştia ciuguleau oştenii lui Ştefan cel Mare când se pregăteau să-i ferchezuiască, să-i muştruluiască, să-i ocărască şi să-i scurteze de scăfârlie pe osmanlâi!... Sigur că da! Astfel de pâine am să-nfulec şi eu, după câteva ceasuri, când am s-ajung la Gară şi o ...

(!) sunt pe drumul cel bun sunt plin cu speranţe cum toţi deştepţii şi toţi nebunii care plâng şi râd şi scormonesc şi caută cutia neagră a deşertăciunii (!) (!) sunt pe drumul cel bun toţi mă aplaudă şi mă invidiază şi n-au curaj să spună nici măcar în ceasul al treisprezecelea că-s înconjurat cu minciună (!) (!) sunt pe drumul cel bun nu am voie să mă abat din cale nici măcar o secundă nu am voie nici să gândesc şi nici să visez că mai e puţin şi (mi) se ...

Sigur că da! Ninsoare! Ninsoare cu mirese! Cu mirese căzătoare din Cer! O mie şi una de mirese pe secundă! Şi le aud pe toate: "Trăieşte-ţi secunda! Trăieşte-ţi secunda!"... Şi eu... singur printre ele! Singur printre ele... şi pe drumul spre Gară! Să-l aştept pe tata, că vine de la Bârlad! Vine cu trenul de patru ş-un sfert! Şi cu un sac plin cu pâine!... Şi merg, şi merg, şi merg! Adică-mi trăiesc secunda, nu? Sigur că da, „carpe diem”, cum zice nenea Horaţiu, ...

Hai să vedem curcubeul! - îi ziceam fetei la care ţineam pe ascuns, deoarece vroiam să (se) ştie cât de aproape am ajuns. Dar se vede, iată-l chiar pe culmea dealului din faţă! - îmi spunea fata la care ţineam mai mult decât la mâine dimineaţă. Totuşi, hai mai aproape de el! - continuam să zic. Hai, dacă vrei! - continua să-mi spună văzându-mă aşa cerşetor şi mic. Şi am plecat amândoi, spre vârful dealului indiferent ca o moarte, dar curcubeul se îndepărta... ş ...

Da, aşa mi se pare! Că sunt însoţit de o mie şi una de mirese în mersul meu spre Gară, în iarna aceea, să-l aştept pe tata cu trenul de Bârlad şi cu pâinea noastră cea de toate zilele! Un sac plin cu pâine! Pâine neagră şi mare! Dublă, cum i se zice! Da, chiar aşa mi se pare! Şi chiar aşa gândesc! „ninge cu mirese, doamne, dinspre nord şi dinspre gară,/ şi eu nu pot a fi mire, sunt mărunt şi este-mi frică/ nu cumva să se destrame vraja asta legendară,/ care-mi cl ...

Dacă nu te grăbeşti, va fi foarte târziu, soarele va fi scăpătat de mult, după ultimul orizont, şi luna va purta doliu de mireasă în braţele unui incult! Dacă nu te grăbeşti, va fi ultima eclipsă de pământ, iar zmeul şi făt-frumos şi ileana de mult se vor fi retras în moartea care nu are nimic sfânt! Dacă nu te grăbeşti, frumoaso halucinogenă până la sfârşit, ai să vezi că următorul început e singur şi fără orizont, că-i doar un infinit, un banal infinit! E ...

E timpul şi e vremea să văd salcâmii! Chiar mâine, când clopotele bat pentru chemare la utrenie, mă duc să văd salcâmii! Salcâmii aceia de Acolo şi de Atunci! Salcâmii aceia care sunt singurii păstrători ai amintirilor cu cea mai Frumoasă din Pădurea cea mai Trează din Lumea aceasta! Cu Maria de la Gară, adicătelea! Îi spun Maria de la Gară fiindcă în Gara Docăneasa am întâlnit-o prima oară! Uite-aşa am întâlnit-o! Era într-o iarnă autentică, serioasă, cu năme ...

Intru-n oglindă, sunt în pielea lui:/ cel fără „eu” şi cel al nimănui! Mă uit la cel cu „eu”, la cel cu stea/ şi care urlă: sunt în pielea mea, sunt zeul tău, pierdutule-n oglinzi,/ nu ai nimic şi nu poţi să mă vinzi, eşti zero, eşti soldat nenorocit.../ şi ai săpat un munte de granit, să-ţi fie drum uşor până la ea,/ femeia fără „eu” şi fără stea, femeia care zici că te-a iubit,/ dar eşti banal şi prost ca un chibrit, ai refuzat să stai în pielea m ...

Pe strada Muzicii, la numărul 333, într-o casă veche, dar încă validă, doldora de muşcate roz, roşii şi albe, cu clopoţel de bună vestire la poartă şi cu "câine bun" scris sub clopoţel, încă mai locuieşte un confecţioner/ vânzător de rochii! Rochii de mireasă! Nu de amantă, nu de hoţomancă, nu de piaţă, nu de cafea, nu de bal, nu de paradă! Oare de ce omul acesta croieşte şi coase numai rochii de mireasă? De ce nu croieşte şi nu coase şi pentru alt fel de ocazii ...

O să ţi se pară stranie prezenţa mea la ferestrele tale, pe care le-ai scos din balamale înainte de a pleca fără să-(mi) spui, într-o dimineaţă, să ajungi cât mai repede în ţinutul cu verdeaţă, dar ai uitat să laşi scris pe geam că te vei întoarce într-o seară, când va fi să-ţi fie dor şi va fi să-mi fie inima amară de atâta aşteptare şi singurătate cu ochii pe deal şi pe vale, lângă ferestrele scoase de multă vreme din balamale! ...