Steaua mea bizară fumegă!... s-aprinde? sau se stinge?... spune, doamnă, ce mirare o (în)depărtează? steaua dumneavoastră, în singurătate, pentru ce răsare? Uite, astă-noapte, dinspre-apropierea răsăririi sale, (mi)-a scâncit o rază, ca şi cum ar zice: vreau să fac lumină asfinţirii tale!... vrei? asculţi? (nu)-ţi pasă? Ca şi cum ar zice: steaua ta e gata, doar o licărire (din ce-a fost) mai are... a făcut degeaba umbră-n adâncimea celui/cestui haos!... spune-mi: ce- ...

Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 (cum zice Nichita, antrenorul de îngeri) că n-am ce căuta pe planeta asta (vai de cucurigu ei!) dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi, astfel, am intrat în macabrul şi în goticul şi în horrorul şi în disperarea celui care mi-a marcat adolescenţa şi sufletul, mai ales cu "Annabel Lee", "Corbul" şi "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Abia după această marc ...

Fluturele-acesta a mai fost o datăpe distanţa scumpă dintre doi cuminţi, duce pe spinare suluri de zăpadă pentru crinolina sânilor fierbinţi! Duce întuneric sacru şi subţire pe-aripile-i grele de atâta zbor, pentru înălţimea hainelor de mire... pentru noapte-bună, pentru somn-uşor! Se zvoneşte nuntă într-un sat, aproape - mira-i fată mare, mirele-i sărac… fluturele ştie că mai sunt cinci ape, scutură zăpada, umblă în zigzag, lasă întuneric... mirele se-mbracă, ...

Sunt convins că toată lumea ştie ce a păţit vicleanul rege al Corintului, nenea Sisif, din cauză că nu şi-a ţinut gura! Barosanul barosanilor, tovarăşul Zeus, l-a pedepsit exemplar, atrăgând, astfel, atenţia asupra parabolei universale „nu te băga unde nu-ţi fierbe oala”! Tot la fel, fiecare dintre ne/muritorii vieţuitori ai cestei insignifiante planete de pământ este obligat, nolens-volens, să-şi suporte şi să-şi care şi să-şi împingă Existenţa echivalentă cu ...

Lacrimi şi tăcere în cazarmă... lumea-ngaimă vrute şi nevrute, nici un glonte nu tresare-n puşcă... doar fanfara-nceată se aude! Trece lumea, parcă nici nu-i pasă... şi-i cuminte, parcă n-are minte... nu mai este, nici n-o să mai fie (niciodată) ce-a fost înainte! Nasturi azvârliţi pe lângă ziduri... epoleţi, marmite - într-o doară... vrafuri de cuvinte-abandonate din ce-a fost suflare militară! Mucegaiul umblă prin vestoane, goarna nu mai sună-nviorare, garnizoana-i ...

Nu mai trăieşte de multă vreme! Dar asta nu însemnează că-i moartă! A jurat că nu moare Niciodată, deşi ştia şi spunea că nu poate trăi toată Veşnicia! Oriunde s-ar fi aflat...(pe deal, pe vale, la nuntă, la botez, la îngropare, la moară, la gară,  la biserică, în rai sau în iad)...nu-(mi) zicea decât că suportă cea mai mare şi înfricoşătoare „pedeapsă” divină, adică posibilitatea de „a nu muri”...dincolo de neputinţa de „a trăi câtu-i lumea şi Pă ...

Hai să batem ţurca, doamnă.../ colo, după dâmb, lângă salcia pletoasă,/ la salcâmul strâmb, unde-alături stă fântâna/ şi aşteaptă-ncet, să ne dea din apăraia/ marelui secret al (de)săvârşirii noastre.../ şi să bem frumos... [asta nu-i orice fântână,/ e cu gura-n jos... asta-i o fântână rară,/ naltă până când va ajunge-n toată slava/ celor din pământ, celor care-au fost odată/ (şi mai sunt) părinţi care au sfinţit cuprinsul,/ dar n-au vrut arginţi... c ...

Anul acesta, în 16 Iulie, fără să mă informez pe-ndelete, m-am deplasat până pe vârful Găina, la Târgul de Fete, să-mi fac rost de Vestale autohtone, că alea din Olimp şi-au luat zeii şi-au şterpelit-o să-i desfacă/vândă (pe sub mână) penalilor şi penibililor care nu mai vor pitici de grădină, însă au bani furaţi cu trailerul...şi vor să-şi planteze supraoameni în bătăturile lor de neam prost! Aşadar, dacă nu m-am informat, m-am dus degeaba! Vârful era singur, ...

Este...pentru că a fost şi-aşa trebuie să fie: hai să-ţi spun a...b...c...dar şi o darie, Marie!   Este...pentru că a fost călimara plină-plină cu cerneală-n care-a plâns revelaţia divină!   Este...pentru că au fost dări de suflet şi de samă... numai grijă pentru tot, dinspre tată, dinspre mamă!   Este...pentru că au fost cei ce mângâie şi iartă: ochi de mamă-nlăcrămând numai artă pentru artă!   Este...pentru că au fost scrise-n cărţi şi în caiete n ...

La început n-a fost Cuvântul! N-a fost nici Alfa şi nici Omega! Nici Răul şi nici Binele! La început...(cu Î mare!)...a fost exact ce poate fi înainte de Început, adică exact ce-i şi după sfârşit...(cu S mare, desigur!)...Nici măcar Abstractul nu a fost, darămite Concretul! Nici măcar Nimicul! Apoi...(una câte una, unul câte unul)...au apărut Toate, a apărut Totul! A apărut Tot ce se vedea şi Tot ce nu se vedea...şi din care mai există Tot ce se vede şi Tot ce nu se ved ...