Fiindu-mă la îngropăciunea unui fost camarad – Dumnezeu să-l ierte, că tare m-o mai frecat prin râpile şi prin glodurile şi prin cimitirele Patriei! – mă comport corespunzător cestui ceremonial cernit, smerit, udat din abundenţă cu lacrimi de căprioară, de crocodil, de nevăstuică, de amantă, de duşmani şi prieteni şi bibici şi pomanagii cu/tremuraţi şi întrerupţi de atâta durere de/mascată cu damfuri de rachiu ieftin, cu arome de vin numai bun pentru conservatori.. ...

ia creta şi scrie pe cer: nu mai sunt/ maria aceea cu pasul mărunt, maria aceea cu sânii hapsâni,/ slăvită de proşti şi deştepţi şi păgâni!   ia creta şi scrie direct pe omăt:/ nu pot să ajung, nu mai pot să te văd, nu ştiu de e bine, nu ştiu de e rău,/ da-i foarte departe de sufletul tău!   ia creta şi scrie pe ţărnă: am fost/ marie de dulce, marie de post, marie de carne, marie de os,/ marie înaltă de sus până jos!   ia creta şi scrie pe sufletul meu:/ să şt ...

[tot ce aştepţi ori nu aştepţi întruna/ – (deştepte, proaste, complicate, simple) – cum intri-n Univers, pe orice parte,/ bolborosesc şi-ncep să se întâmple!]   De pildă, iată, înfloresc salcâmii/ când nu au timp şi vreme să-nflorească! [(nu) crezi că asta (nu)-i (ne)hotărâre/ (ne)cruţătoare şi (ne)omenească (?!)] De pildă, iată, ce înaltă stelă/ şi-nchide geamul mult mai înainte de a muri, când vede cum se poate/ ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte! De ...

O zână înaltă şi dreaptă/ şi blândă şi albă ca tine mă vindecă-ntruna, mă rabdă,/ mă dă de citit la oricine mai vrea să înveţe că n-are/ nimic mai frumos într-această ne(mai)pomenită-ntâmplare/ stranie, banală, (ne)fastă şi-mpinsă pe scară, ’nainte,/ ’napoi, unde vrea fiecare să creadă că-şi cumpără-vinde/ iluzia devastatoare!   E zâna aceea...nu poate/ fi alta-ntr-această visare cu braţele lungi, dezlegate/ şi strânse pe clipa în care s-adună ce- ...

În fiecare zi o văd după gratii! Şi o salut! E foarte frumoasă! Şi îmi răspunde la salut! E foarte amabilă! Mă uit (şi o admir) pe furiş, nu cumva să se „prindă” şi să-mi interzică accesul prin dreptul ei! E frumoasă şi amabilă, însă foarte tristă! Mă uit (şi o admir) pe furiş, mă repliez, mă pliez din nou şi mă întreb: oare cum şi de ce o fi ajuns după gratii această dulceaţă de femeie amară? Oare cu ce-o fi greşit? O asemenea splendoare, chiar dacă ar ...

Mă ia frigul, simt că îngheţ,/ că voi fi aisberg cu crevasă în care te rog să vii şi tu şi să te încălzeşti/ ca şi cum ai fi acasă!   Ca şi cum suntem împreună/ de când soarele şi pământul, de când scânceau în leagăn, pentru prima oară,/ inima şi gândul!   Ca şi cum numai eu şi numai tu/ suntem blestemaţi şi în stare să păstrăm sufletul poeziei în viaţă,/ prin îngheţare şi dezgheţare!   O să ne-nvelească vremea cu zăpadă,/ timpul se va micşo ...

Iată: această dumnezeiască Alcătuire, această halucinantă Minune în mişcare nu poate fi Alta decât Aceea de Atunci, din acel Demult pierdut în Labirintul sacru al Memoriei mele, al Memoriei tale, al Memoriei lui! Pierdut, adică rămas într-o Uitare (ne)acceptată de nici unul dintre ceste trei pronume personale deştepte şi înfumurate până dincolo de paroxism! Iată: această dumnezeiască Alcătuire nu poate fi Alta decât cea de Acum! Leită cu cea de Atunci, dar mai săracă, ...

Atenţie! - nimic nou sub soare: iubirea se răspândeşte cu viteza lacrimii până când şi până unde începe uitarea fără premeditare! Atenţie! - nimic nou sub soare: lacrima se răspândeşte cu viteza vederii până când şi până unde începe orbirea fără premeditare! Atenţie! - nimic nou sub soare: viaţa se răspândeşte cu viteza morţii până când şi până unde începe scâncirea fără premeditare! Atenţie! - nimic nou sub soare: uitarea se răspândeşte cu viteza a� ...

Cum spuneam, mă întorc din marea Căutare a Omului cu Scara (până) la Cer în spinare, intru (contrariat) în ograda bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, cel purtător de biruinţă, nu altul, mă stupefiază calmul enoriaşului de la pangar, mă frământă toate gândurile scrise în această rubrică a ziarului de ieri... şi nu mă mai interesează, parcă, nici desfăşurarea şi nici înfăşurarea cestor întâmplări cel puţin stranii! Când colo, ce-mi văd ochii verzi-amărui ...

maria mea frumoasă de spatie/ cea mai sfioasă splendidă marie ai zis că vii la vară să-mi arăţi/ cum stau alături două jumătăţi cum să alunec mâna mea flămândă/ pe un picior de plai înalt şi sfânt până-n clipirea unde ai la pândă/ ochi amărui din cer până-n pământ aşa sunt ochii tăi frumoasa mea/ la vară dacă vii îţi spun ceva ceva ce n-are moarte niciodată/ în poezia ta (des)fermecată ceva ce n-a mai fost până acum/ şi nici de-acum încolo n-o să fie ...